4388..De aflat încă.

  Degeaba zic că-s contradictorii unele din zicerile mele, EL așa ni le dorește, să nu prea știm ce-i bine și ce-i rău, nu-i vremea. SA cu noi alăturea, ci încă debandada, nedreptatea, minciuna și pedeapsa, fărădelegea și moartea în conlucrare. De ne imaginat și a-I lăsa LUI cîmp de manevră cum dorește încă nu-i timpul speranțelor de mai bine, ci al fudulei neghiobii.
  Că-n aia doar amintită trăinicie, nimic din rele și urîte nu se vor mai înfăptui ca acuma, ci binele și voia bună, morala civilizată. În conlucrare cu EL și acele promisiuni de astă dată onorate în concordanță cu cerințele noastre de mai bine. Bine făcînd, vorbind și gîndind și tot așa găsi-vom mereu de la acel spațiu de rai pămîntesc nu prea văzut, ci doar imaginat.
  Cumsecade între oameni, natură și cu EL alăturea, vom vedea cum, că-i încurcată calea SA cu noi împreună de aflat încă.

3935...Cum trebuie cu toții cei vii.

  Va intra și va ieși, dar unde iese?  doar în CER-ul SĂU unde nu-i ca pe Pămînt. De fapt degeaba vă tot zic astea că nu le pricepeți, și nici nu veți proba. Că-n final de pe Pămînt nu plecați ne judecați de EL și Lumea SA, vi se hotărăște direcția. Bună alăturea de EL de ați fost buni, nu de alte năzbîtii visate de netrebnici pentru ei și ceilalți acoliți. Ori desființarea în rigorile de dincolo!
  Nimica nu mișcă-n lumea asta fără EL și știrea SA, în fața SA, doar minciuna-i liberă. Pînă la o adică atunci cînd și ea va fi oprită-n gîtlejul netrebniciei pe veci. Vom trăi și vom constata Adevărul Ceresc atunci fără menajamente, ci cum E firesc. Ne ascuns după cîte nemernicii, ca zi, încă ne puse la punct, EL multe mai rabdă.
  Nu la nesfîrșit, cînd va fi vremea socotită doar SUS ne vom alinia cum trebuie cu toții cei vii.

3804...Că-n continuare aflarea căi va fi floare la ureche și nu prea, vom ști

  Degeaba își imaginează religiile ce nu-L servesc, servindu-se pe ele singure. Fără habar de EL și noi, oamenii lumii neînsemnați lor, ci doar de cîștigul. Fraeririi noastre, corul de adulatori, de gură-cască, cu care și CER-ui de acord. În lipsă de credința Adevărată ce nu ni-i încă accesibilă din varii motive. Mai amintite pe aici, deci irosirea așteptărilor în visarea venirii SALE, cînd va fi?!
  Că va fi tiptil la pîndă, surprinzîndu-ne realmente nepregătiți, aiureli, nu! Va veni pe cai mari, pe cei mai mari din închipuirea neînchipuită. Papagalul uriaș roșu, cum se mai zice, dar EL pe norii luminii veșnice, știindu-L de răs-departe cu toții. Să ne dezmeticim, că s-o gătit cu neroziile și toate fărădelegile săvîrșite de cînd lumea. O venit, vom ști, o venit Stăpînul lumi acesteia și a tot ce există și nu aici și oriunde.
  Să ne afle cum sîntem de breji ori ba, că-n continuare aflarea căi va fi floare la ureche și nu prea, vom ști.

3609..Să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt

  Dacă căutăm mereu evitarea să ne alegem c-o învățătură, pricepînd că nu degeaba. Avem acele părăsiri și pedepse ce le suferim noi, doar să ne prindem. Că-I sîntem datori în a ne îndrepta ca oameni între oameni și să-L respectăm. Cumsecade ca Unic Dumnezeu, deci orice necorespunzătoare întîmplare ce ne supără.
  Ori altele mai grave și cutremurătoare ne privesc doar om fi pe fază și să întoacem. Carul vieții tale, pînă atunci nepăsător de bine și omenie și fără EL, înspre cerințele date. Nu o dată repetate aici, de îndreptare ca om firesc demn cumsecade între oameni. Știindu-L cît mai bine și corect Cine E EL cu devărat, respectîndu-L fără tăgadă.
  E o radicală schimbare ce ni-o tot cere EL nouă să fim în stare de ea corect și ferm. Altfel zis să ne lecuim de neputința de a fi oameni cu adevărat dați pe Pămînt, ci normali.

3012.Și se vor porni altele pînă așa le bagi în seamă

  Degeaba ne înverșunăm contra nedreptății, fățărniciei, fanatismului, inechității, prostiei trufașă. De nu știm să găsim cauza, sîmburele acelora ce au de suferit, de ce? Că nu de florile mărului li se întîmplă necazurile, că nu-i întîmplare pe Pămînt de pomană. Totu-i după o programă de SUS, în urma unor analize și consecințele-s de tras de cei în greșeală-încercare.
  Că-s puși unii ori alții să le înfăptuiască, ori chiar singuri să-ți aplici corecții de învățătură de minte. De nu-s percepute așa, îi degeaba osteneala CER-ului și se vor porni altele pînă așa le bagi în seamă. Dezmeticindu-te la o nouă trăire în îndreptarea firească, încă nefiresc știută pe Pămînt de majoritate. Aburită-n lumescul ăsta nedrept și fără EL.
  Deci totul e pe merit, spre o conștientizare că trebuie să devenim oameni responsabili. De noi și cei din familie și din jur, cît putem duce mai bine. Cu milă față de cei într-adevăr în nevoi simțite, că-i nevoie de binețea LUI în toate.

2802.Că aducem a ființele făurite SUS și date pe jos

  Degeaba avem cultură cîtă vrei și talente de a fi cunoscuți, ce frumos le zicem. Priceperea-i limitată doar atîta, ne conformăm unor nemulțumiri neștiute decît ca efect. Nu cauzele nu ne privesc, credem, în mîna nedreptății ne zbatem neputincioși întruna. Cu stihuri cîte vrei și deosebite în întreaga lume și la noi de cînd sîntem mereu. Ne plîngem rănile trupului uman, pricinuite singuri fiind fără EL și inumani.
  Ne lipsesc soluțiile ce-s pretutindeni între noi doar să vrem a fi conștienți de EL. Și restul vine de la sine, puțină minte la momentul cuvenit și alte trăiri aflăm. Deocamdată ne irosim văicărindu-ne și îndurerați, neclintiți, țepeni de neputință oarbă. Vederea ni-i opacizată de nedreptatea ce I se face LUI și nouă, cu mîna noastră. C-am consințit mai demult să ne tot sacrificăm pe altarul neputinței.
  De a fi oameni adevărați, că aducem a ființele făurite SUS și date pe Pămînt. Să conviețuim pașnic și-n bună înțelegere, știindu-L măcar corect. Dar nu se poate încă, îndepărtați și așa și acuma tot fără EL și nedemni oameni pe Pămînt.

2016.Îi sperie și pe cei cu bune intenții ce vor a afla

   Deci degeaba ți se impune cultura, învățături peste învățături, dacă-ți lipsește baza. Nu ești cu bun-simț ci un animal cu înalte studii, frumos îți șade, o paparudă. Ce-i sperie și pe cei cu bune intenții ce vor cunoașterea a o afla, dar cu așa exemple nereușite, nerușinate, nu prea mai au curaj.
   Baza vieții în societate e totul, cît nu va fi, aiurea-s toate cele. Și părăsirea și necazurile, ca și moartea vă calcă mereu, nedrepților! Ce-i Baza vieții, e Temelia pe care ne vom ridica în viață. Cunoașterea SA cît ne e dată și a ceea ce ne leagă de EL. Creatorul nostru a toate cîte știm și nu știm, obligațiile față de EL și noi.
   Că nu sîntem buruieni, fără răspundere și folos uman conștient, adică trăim anapoda, cum mulți așa vor. Fără nici un Dumnezeu, cum se zice și se și face de ei, neobrăzații lumii. Ci ni se cere să ne îndreptăm cumsecade în viață și cu EL alăturea, să-L știm bine. Și-n timp ne vom afla de se va mai putea, doar EL știind ce va urma.

1895.Năpăsători și nedrepți între noi

   Degeaba ni se perindă prin față suferința, nevoia, moartea chiar, de nu luăm- aminte. Dacă nu ne dăm seama că-I greșim și nouă înșine ne știind ce-i cu noi cu adevărat. Comportîndu-ne nepăsători și nedrepți între noi și-n fața LUI, ca și cînd n-ar fi. Intoleranți cu noi și cu EL și părăsiți, plătim și-i grav că nici atunci nu ne dezmeticim.
   Dar EL ne așteaptă, are răbdare cît nu cuprindem cu priceperea noastră limitată. Și se aprinde pentru orice licăr al nostru de mai bine, înspre ceea ce trebuie. Și încă nu știm, că-s pași de făcut și nu-s simpli, ci hotărîți și fără întoarcere. Ne vrea să participăm nemijlocit la luminarea noastră și din năuntru și din afară.
   Să ne muncim, ca să ni se întipărească în ființă ceea ce cu greu aflăm. Și singuri cît putem să fim pregătiți de cunoaștere, că ne lipsește la toți. Și această stare de inferioritate față de ceea ce trebuie să fim să ne-o limităm cît putem și cît mai repede. Fără să ne mai greșim calea, ca pînă acuma și pentru asta să-L aflăm și menține cu noi.

1801.Să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE

   Toți avem dreptul la multe bune și utile ce ni-s date a le cunoaște pe Pămînt cît sîntem. Avem și datorii ce nu ne prea omorîm să le îndeplinim, date Însăși de EL. Și reamintite nu de foarte mult timp, tot de EL, dar tot încă degeaba. Nu ne dezmeticim cum trebuie, n-o fi timpul? Ne mai lasă să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE, ori o fi și alte angarale. Ce încă nu le înțelegem, nedrepții cum sîntem încă.
   Datorii nu cine știe ce, dar totuși în viață trăind normal fără bun-simț, nu-i corect. Și-i de dat înapoi să ne revenim cum eram la început mai umani și cumsecade. Între oameni și să uităm de rele și urîte vorbe și fapte, comportîndu-ne cu binele înainte de toate cele. Uitînd și iertînd mai ușor neplăcerile greșiților noștri ca și EL în dreptul nostru să ne ajute.
   Și-n orice rău e și bine numai trebuie căutat și cultivat să învingă mereu pornirea nedreaptă. Înlocuind-o cu binele firesc, cum trebuie între oameni civilizați. Și invers se întîmplă, buni, corecți în împrejurări nedrepte se molipsesc de rău. Și trebuie să se ferească mereu, ca să le meargă bine în fața Sa și a omenirii.
   Că totu-i trecător, om și realizări,  de nu ești cum trebuie,  nu ca-i fi veșnic dar totuși vei fi timp îndestulat pe Pămînt. Mulțumit tu și ai tăi de viață în tihnă, respectînd conduita între oameni buni. Și știindu-L bine cu respectul cuvenit dat LUI.

1775.Industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupul

   Degeaba, ne preocupăm să arătăm bine, sănătoși aparent, cu o viață închinată trupului, animalului. De suflet nu ne preocupăm mai defel și plătim, nedreptatea făcută nouă însăși. Cu căutări într-o industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupește cît încape. După care dăm îndărăt, de mai e de unde, de nu o sfeclim.
   Nu numai de spirit și gîndire ca să fie îngrijite, e nevoie și trupul dar nu de fațadă singur. În dauna întregului, ce-n lume contează ca și-n fața LUI și mulți nu știu. Într-o lume nedreaptă rău de tot, cu căruța în fața cailor, nu-i nici de mirare. Trebuie schimbarea totală a felului de a fi al societății, din temelii, repusă Baza vieții. EL în lume din nou și mai vorbim și de îndreptarea socială.
   Că-i grabnic de înfăptuit, cu curaj și fermitatea adevărată, nu doar de fațadă ca acuma. Rupt pisica în două o dată pentru totdeauna, fără resentimente, ci hotărît. Recunoscînd greșelile și contribuind hotărîtor la îndreptarea necesară. Altfel nu-i nimic posibil, ci-i abureală, mîntuială de nedrepți înrăiți, de care societatea nu are nevoie.
    Sînt situații, cum e și asta actuală cînd se impune mobilizarea adevărată fermă a tuturora. La îndreptarea corectă, chiar și recenții porniți pe calea dreaptă, să puie osul la treabă. Fără resentimente că sîntem oameni, dar odată schimbat macazul nu mai e loc de întors. Că de sînt, totuși cazuri trebuie exemplar oprite și de continuat calea îndreptării.

1698.EL încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi

   Nedrepții, cînd I se umple paharul răbdării SALE, la nelegiuirile lor, plătesc. Și părăsiți, se miră de ce li se întîmplă. Cumplite-s punerile la punct, de se pricep ce-i vizați, de nu-i degeaba. Și  oricînd capabili nedrepții de noi potlogării ce-L scot din pepeni. Și se reia coborîrea armatei din pod (CER), pentru a-i îndrepta de se prind. Că de fapt, de secole multe EL tot ne încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi.
    Într-adevăr lipsind Baza vieții din lume, interpretînd ale CER-ului acțiuni prin nedrepte închipuiri. Nici nu-i de mirare că nici azi nu-L știm defel și oricînd îI tot greșim. Și părăsirile și suferințele îs pe măsura supărării pricinuite LUI în CER. EL are diverse metode de a ne pedepsi, părăsiți fiind, nu numai cu boli și dezastre naturale ori de altă natură.
    Ci și prin a ne pune să ne păruim între noi, fiind capabili de anihilare totală a vieții. De nu intervine, apărîndu-și totuși creația, cu speranțe de îndreptare în continuare. Chiar de nu dăm semne de a ne fi venit mintea la cap, nici acuma.
    Și totuși mai întrezărim ici și colo, răzlețită prin cîte unghere stinghere omenia încă în floare. Stingherește nedreptatea și e preambulul îndreptării ce vine. Sămînță e, doar prielnic mod de răspîndire și dezvoltare e de aflat. EL va interveni la timp și-L vom recunoaște, dezmeticindu-ne definitiv atunci.

1684.La nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea

   Doi bani nu facem de sîntem răi și nerușinați, chiar de sîntem învățați și pricepuți în multe. Toate-s degeaba de nu ești om în primul rînd, e greu, dar merită îndreptarea. În primul rînd cu folos SUS și între oameni, concomitent simți îmbunătățirea vieții tale.
   Să nu-i confundăm pe memorizatorii de informații cu oamenii de cultură, care-s altă gîscă-n altă traistă. Buni și ei doar simpli papagali cu simț al memoriei, dar încă nu creatori de artă și frumosul, utilul culturii lumii.
   Natura ne învață să mai și recuperăm energii consumate prin muncă, odihnindu-ne din cînd în cînd. Reîncărcarea bateriilor și prin serbările rînduite de Domnul la finele săptămînii, cu respectul cuvenit. Și alte la fel răgaze convenite în timp și chiar de-s pierderi de valori, îs acumulări de energii necesare împlinirilor.
    Împlinire e și să-L știm oarecum la nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea așteptîndu-ne pe față. Să ne schimbăm în bine și cum trebuie să fim între oameni și cu EL. Într-adevăr înstrăinați de EL și de binele din lume, ne cam părăsește și ne înfricoșează cu suferințe și moarte.
    Nu avem decît să ne îndreptăm, urmînd cerința SA, cu bun-simț între oameni și bine. Și de cutezăm să-L aflăm, că ne așteaptă, doar să fim sinceri și să nu-L dezamăgim. Să ne facem timp să fim mai sensibili la semnele ce ni le tot dă EL în viață.
    Răul să nu-l considerăm o provocare, ori o problemă, că nu ne privește în veci, n-o vom ști. Așa ni-i dat de SUS ca și binele îs de sorginte Divină, să ne învățăm minte doar cu ele. De rău să uităm și de bine să ne luăm mereu cît vom mai fi noi și familia noastră.
    Ni se amintește că pe lîngă spirit și gîndire de SUS ni s-o dat în trup și sîngele. Ce-i viață în viață, imposibil de falsificat și nici acesta nu-i provocare ori problema noastră. Să-l luăm ca atare, că-i Divinitatea la mijloc și încă nu merităm cunoașterea a multe. Că încă nu știm să ne îndreptăm cum ne dorește EL și după mai vorbim.

1548.Te dumerești de tine cine ești

  Pentru fiecare-i o limită de SUS, dată, oricît ne-am strofoca, degeaba, e de prisos. Nu delăsare ci aflarea a ceea ce-ți trebuie cu adevărat să-ți umple viața. Că ni se năzar multe și mărunte, doar praf în ochi, să ne cătăm de drumul nostru al fiecăruia. Că nu-l dibuim, e greu, EL ne îndrumă mereu, dar să-L aflăm și să-I cerem ajutor, și vom ști.
   Se impune uneori să ne acceptăn necesitatea ce ne privește pe noi înșine și n-o știam. Eram orbiți de lumescul nefiresc nouă și de altele nedorite dar aflate-n cale să ne-ncurce. Toate-s cu-n scop ce-l vom afla în timp de învățătură dat. Că ne ratăm momente de existență ce ne vor marca, se poate, mai revin pînă te dumerești de tine cine ești.
  Divinitatea ne are în vedere pe fiecare, de toți are neapărată nevoie, doar să ne dovedim a fi cum trebuie. Posibilități avem dar să ni le dozăm în timp cu răbdare și folos. Libertate cît încape de dă și pe alăturea are fiecare, în vremi prielnice nouă, ce-s acuma pe aicea. Nu în toate zările-i slobozenie, ci derută și necaz, după cum merităm în fața SA.
   Să acceptăm o necesitate, ce poate n-o știm încă, dar să fim atenți a o afla și să n-o ratăm. Învățînd-o să ne facem datoria cum se cuvine și de se poate să nu-L mai ignorăm. Că-i degeaba viața ce ni-i dar de SUS și nu știm nedrepți încă fiind. Că-s greu primii pași înspre EL și noi cum trebuie să fim, așa-i. Dar să ne învingem cu răbdare și voință de a fi cum e nevoie.
  Nedreptatea-i așa de profund înfiptă-n noi că va mai trece vreme să scăpăm de ea. Baza Sa nu-i de găsit ușor, c-o fost dosită și uitată. Nu-i mare lucru mai ales că ceva, ceva tot o rămas în firea lucrurilor, ce ne definesc. Să căutăm a ne curăța cît mai grabnic de netrebnicie și să fim cum trebuie.
   Uni-s cu porniri sincere, dar ne avînd Baza vieții îs pe căi greșite și comit erori ce-L supără. Imoralitate și răutatea ce ne urîțește viața să n-o mai înfăptuim în veci.

1412.Ne văităm şi cerem ajutor

   Se zice că-n materie e răul, nu, ci în sensul cum o foloseşti materia de bine  ori de rău şi urît. Să fii liber de asemenea-i un risc în viaţă, mai ales de nu-L ştii şi imoral pe deasupra, chiar că-i un enorm risc. E ca şi cînd eşti pe un teren străin, proprietatea altuia şi tu-ţi faci mendrele neobrăzat, obraznic, fără să-ţi pese.
   Şi stăpînului cînd îi cazi în mînă, o sfecleşti, poate de tot. Aşa-I şi cu EL, pe Pămîntul SĂU, creaţi de EL, ne închinăm la stîrvuri şi taţii lor blestemaţi şi încă şi fără bun-simţ între noi. Sîntem cei mai răi posibil exponenţi ai umanităţii, tot înspre rele şi urîte trăiri.
   Nici gînduri nu avem de îndreptare şi părăsiţi încep suferinţele şi ne văităm şi cerem ajutor. Dar cel, mai important ajutor e din partea noastră singuri îndreptîndu-ne. Chiar imediat, dezmeticindu-ne instantaneu să nu-I mai greşim niciodată să ne punem în gînd straşnic şi să nu ne mai întoarcem niciodată. La rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri.
   Văzînd cum am ajuns să ne căznim a fi buni şi utili fără rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. Rupîndu-ne deodată cu hotărîre, se vor vedea imediat rezultatele. EL ştiindu-ne ce avem de gînd ne va ridica pedepsele repede. Dar să nu-L mai dezamăgim cît vom mai exista. Putem spune şi altora binele întors la noi prin îndreptarea faţă de EL şi oameni.
   Degeaba te vei ruga să te scape de dureri, de nu faci tu pasul hotărît înspre EL îndreptîndu-te mai întîi cum se cuvine. Îţi răceşti gura de pomană, ori în gînd aiurea, de nu poţi să faci nimic ci doar nedrept eşti încontinuu.
   Hotărîrea de schimbare o poţi lua şi fiind suferind şi să te mobilizezi întocmai ce ai de făcut imediat ce vei putea. Fără a renunţa nici un pic, dîrz să te îndrepţi cum se cuvine, chiar de-i greu nu te lăsa, de vrei să ai folos. EL te urmăreşte pas cu pas să-I aduci la îndeplinite promisiunea făcută la greu. Dar a avut încredere în tine, că-L vei asculta spre calea corectă
   Să nu-L dezamăgeşti, că te pasc alte necazuri poate şi mai şi, de nu te dovedeşti de cuvînt. Sînt cazuri că nu-ţi iese cum vrei, dar perseverează. Şi EL te ajută şi aşteaptă pînă reuşeşti, dar să faci ce trebuie cu încăpăţinare, pînă-ţi iese.