3867...Încîlciți în lumescul ordinar și-n chipurile materiei

  Ne preocupăm cît sîntem de reușite mai în toate domeniile active pe Pămînt. Ale omului, mai puțin de spiritualitate evidentă SUS și aici numai îngînată. Că nu-i ceea ce se face-n religiile lumii, ci cu totul altceva, complet necunoscut. Cu foarte puține excepții, ce sar în ochi și-s cunoscute, dar dosite de potentații vremurilor. Ne vrînd întîietatea ce se cuvine absolut cum e și-n univers și pe aici ar trebui.
  Dar nu se știe corect cum nici de EL nu se știe mai nimica-n așa lumesc. Și fărădelegea ce se menține habotnică-n nefirescul lipsei LUI dintre noi simțit. Cum ar trebui să ne fie concurent în aflarea vieții trebuincioase mereu de reformat în bine. Cu EL alăturea îndrumîndu-ne eficient și noi contribuind la desăvîrșirea celei ce încă nu-I pe Pămînt.
  Și oriunde-i nevoie și noi nu știm așa  încîlciți în lumescul ordinar și-n chipurile materiei.

2571.Falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce?

  Ne preocupăm să strălucim între oameni, căutînd să ne afișăm cît de muncitori sîntem. Și că nu ne vedem capul de treburi, numai Dumnezeu și noi înșine știm realitatea. Și unii apropiați, de-s atenți și ne au în vedere, de cum de fățarnici sîntem. Și de paradă ne dăm rotunzi, falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce? E un fel de a ne impune între oameni, cum o fi , să fie doar, îi aburim.
  Disputele între oameni așa înverșunați uneori doar dispariția unora le finalizează. Și de sînt capabili urmașii le tot înfiripă, ca nedreptatea să nu piardă din farmecul hîd.
  Sîntem preluați de vîrtejul expres al noului, luxului, modei ce nu stă niciodată. Nu se ține cont că și viața liniștită, în natura asta tihnită a nostră, cum e, e suficient de dătătoare de frumuseți molcome. Chiar dacă unora li se par plictisitoare și deloc mobilizatoare, ci totuși așa ne ducem și sîntem. Cu ale noastre toate viteze lente, umile și totuși de noi îndrăgite și de unii ce le află acuma.

2059.Să ne rezolvăm de putem

   Se întîmplă ca un timp foarte îndelungat să ne tot preocupăma a fi îndreptați. Și să nu fi reușit întocmai, ci mai rămîn destule, doldora de teorie, dar cu practica în pom. Se impune noi abordări și ajutor de cerut, ca să se poată, că ne depășește. Să ne dovedim înțelepți pentru noi înșine, nu exagerat, ci cumpătați să ne rezolvăm de putem.
   Văzul e cel mai bogat în informații simț și de-ți pui problema de a simți mai mult decît îți oferă văzul. E o ceva ce doar spiritual se poate afla și inexplicabil, e minunat cînd se petrece. Și clarificări nu-s, nu se pot afla, decît în lumea reală, și acolo cît îi e dat dreptății ne mințite. Că de regulă adevărurile ce țin de EL nu-s la îndemînă în lume.
   Și întunecimea în care-i ținută lumea fără EL, dosit după nedreptăți strigătoare la CER. Numai claritatea și fermitatea cînd va fi vremea vor face ordinea firească. LUI și nouă, dar mai e timp și nedreptatea poate multă?

1775.Industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupul

   Degeaba, ne preocupăm să arătăm bine, sănătoși aparent, cu o viață închinată trupului, animalului. De suflet nu ne preocupăm mai defel și plătim, nedreptatea făcută nouă însăși. Cu căutări într-o industrie a fațadei umane, chinuindu-ne trupește cît încape. După care dăm îndărăt, de mai e de unde, de nu o sfeclim.
   Nu numai de spirit și gîndire ca să fie îngrijite, e nevoie și trupul dar nu de fațadă singur. În dauna întregului, ce-n lume contează ca și-n fața LUI și mulți nu știu. Într-o lume nedreaptă rău de tot, cu căruța în fața cailor, nu-i nici de mirare. Trebuie schimbarea totală a felului de a fi al societății, din temelii, repusă Baza vieții. EL în lume din nou și mai vorbim și de îndreptarea socială.
   Că-i grabnic de înfăptuit, cu curaj și fermitatea adevărată, nu doar de fațadă ca acuma. Rupt pisica în două o dată pentru totdeauna, fără resentimente, ci hotărît. Recunoscînd greșelile și contribuind hotărîtor la îndreptarea necesară. Altfel nu-i nimic posibil, ci-i abureală, mîntuială de nedrepți înrăiți, de care societatea nu are nevoie.
    Sînt situații, cum e și asta actuală cînd se impune mobilizarea adevărată fermă a tuturora. La îndreptarea corectă, chiar și recenții porniți pe calea dreaptă, să puie osul la treabă. Fără resentimente că sîntem oameni, dar odată schimbat macazul nu mai e loc de întors. Că de sînt, totuși cazuri trebuie exemplar oprite și de continuat calea îndreptării.

1735.Preocupăm de temele ce ne stau în față cu EL

   Nu ne împăcăm cu faptul că răul și binele nu-s probleme în lume, că-s de sorginte Divină. Și noi nu le putem descifra, ci de luat ca atare. De bine să ne preocupăm mereu a-l înfăptui, iar de rău niciodată. Să ne preocupăm de temele ce ne stau în față prin cei mai destoinici dintre noi. Dar să nu igorăm îndreptarea firească și aflarea LUI, cum e corect de știut pentru toată lumea.
   Că de mult tare nu-I în lume perceput corect și avem părăsiri mereu și necazuri permanent. Lipsa de informație corectă asupra SA e principala cauză a necazurilor noastre. Că de foarte mult timp o fost eclipsat de minciuni și lăsată lumea fără alternativa SA corectă. Care în timp ne-ar fi dezmeticit și-n final acuma nu-I mai greșeam. Și nu mai era silit să ne tot părăsească și să ne pedepsească nevoile.
   Nu-i sfîrșitul lumii nicicînd, după cum cred nedrepții SĂI și ai noștri. Ci o vom mai duce-o un timp încă necunoscut, că nu ne vedem de ceea ce ne-o cerut. Și să fim astfel cum ne vrea și să începem aflarea noi căi de urmat.
   EL ne-o dat posibilitate să ne sălbăticim față de calea SA corectă și-i cam timpul revenirii. Incertitudinea e o cale ce-o aflăm mai demult și plătim oalele sparte. Și minte nu căpătăm ci-o tot ducem la întîmplare, ni se pare, dar e o pauză de gîndire nefolosită încă.
   EL ne mai creditează un timp, să vadă ce mai putem face și cît de tare ne putem îndepărta de EL. Ne încearcă și vom vedea reacția SA pe ansamblul lumii. Că-n particular și pe unele societăți plătim în părăsire fiind. E pretutindeni și nu-L sesizăm, se ferește că nu-L merităm. Trebuie să-I dovedim cîți putem buna-credință.