3319.Neputincioșii, dăm înapoi de la oamenii ce trebuie să devenim și nu sîntem în stare, vai de noi nedrepții

  Trăim într-un amestec de bine și rău, de bunătate și răutate, credem, că-n realitate poate nu-s chiar așa. Apreciem după gîndirea fiecăruia formată și ghidată de trăiri trecute și urmate, poate în neștirea benefică. Omenirii și mai ales nouă care să ne dezmeticim cum ne tot cere CER-ul. Oameni să devenim acătării între ceilalți, demni și cumsecade cu frică de Dumnezeu, cu adevărat, nu minciuna.
  Pe ea, minciuna s-o uităm grabnic și cu folos să-I cerem iertare de prostia veche și fără pereche. Îndreptîndu-ne cu toată tăria înspre EL și noi cu adevărat omenoși și demni devenind. Că-i destul de greu vom vedea de putem trece pîrleazul, ori rămînem în țarcul animalizării. Nedemni, neputincioși cu perspective sumbre, de vede că nu-i încotro, mai încearcă, doar EL știind ce-i de făcut.
  Că noi neputincioșii, dăm înapoi de la oamenii ce trebuie să devenim și nu sîntem în stare, vai de steaua nostră nedrepții.

3260.Nu putem fi fățarnici în viață, nu sîntem așa făcuți, ci posibil ratați, netrebnicii cei mai perverși se poate

  Ceea ce arătăm, noi că sîntem, la un moment dat, nu-i o platoșă de apărare, de laudă ori o formalitate. O minciună arătată celor ce vor ei să ne vadă cumva, ci realitatea ta, slută ori ba, că de minți, pe tine te minți. Vei avea de tras pînă-ți va veni mintea la cap, să fii cum trebuie în lume și mai ales. În fața SA, nu fățarnic ci la fel de demn și, și, că de nu pleacă din lume, cere-I LUI să părăsești învoirea, că nu ești capabil să fii om.
  Și-ți va arăta EL ce să faci, cînd și cum și de-I ești util te va îndruma de vrei și poți ști. E de muncă să ne tot schimbăm, vom afla, ce și cum în timpul următor cînd va dori să știm. Și de putem și vrem, că de nu, e pierdere de vreme și vei fi arătat cu degetul ca un rateu uman încă viu. Ce va fi cum ți-i  pecetluita viață de urmat întocmai, știută doar SUS și poate și tu de poți, poate ghici?!
  Nu putem fi fățarnici în viață, nu sîntem așa făcuți, ci posibil ratați, netrebnicii, cei mai perverși se poate. Scursurile lumii, nerozii cei mai cătrăniți, hîzeniile fandosite, respingătoare, de ne admis între oamenii de omenie.

2571.Falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce?

  Ne preocupăm să strălucim între oameni, căutînd să ne afișăm cît de muncitori sîntem. Și că nu ne vedem capul de treburi, numai Dumnezeu și noi înșine știm realitatea. Și unii apropiați, de-s atenți și ne au în vedere, de cum de fățarnici sîntem. Și de paradă ne dăm rotunzi, falsificîndu-ne viața în fața celorlalți, de ce? E un fel de a ne impune între oameni, cum o fi , să fie doar, îi aburim.
  Disputele între oameni așa înverșunați uneori doar dispariția unora le finalizează. Și de sînt capabili urmașii le tot înfiripă, ca nedreptatea să nu piardă din farmecul hîd.
  Sîntem preluați de vîrtejul expres al noului, luxului, modei ce nu stă niciodată. Nu se ține cont că și viața liniștită, în natura asta tihnită a nostră, cum e, e suficient de dătătoare de frumuseți molcome. Chiar dacă unora li se par plictisitoare și deloc mobilizatoare, ci totuși așa ne ducem și sîntem. Cu ale noastre toate viteze lente, umile și totuși de noi îndrăgite și de unii ce le află acuma.

2283.Nevoia de a depăși necunoscutul, desăvîrșirea

  Trufia, prostia ce se dă rotundă, că știe și drege și-n realitate e goală de conținut și e spoială. Doar misterul împinge spre cunoașterea firească, nevoia de a depăși necunoscutul, aflarea a noi cunoștințe. Desăvîrșirea în îndreptare. Să-L aflăm cît mai bine și corect, pe înțelesul nostru, că nu-i alt Dumnezeu, chiar dacă-I dosit de nedreptate. Chiar de micinoșii se laudă cu necuratul lor mort vechi. Care nu-i în stare de nimica corespunzător, nici de bine nici de rău, inert ca orice mort.
  Mai mult e expus, că așa dorește CER-ul, să se vadă că nu-i nici o brînză cu el ori fără el, doar închipuire, deșărtăciune. Ratînd viața de te iei după bazaconiile creștinismului, ce-L ascunde pe Dumnezeu și-l expune ne necuratul mort. Doar neputincioșii, naivii și gură-cască se mai iau după neroziile nedrepților încă în acțiune, că li se permite de fărădelegea lumii. Că EL mai permite unora care-L caută și nu-L află corect, să se-ncurce cu nedrepte religii, doar, vor afla adevărul SĂU.
  Dar nu-i chip în așa neputință generală încă să răzbată lumina SA, ci întunecata strîmbătate ce I se face. Și acei chemați la EL, dar aflați încă pe căi greșite plătesc, fiind părăsiți și chiar dispar, ratînd viața. Ce într-o vreme tare promițătoare era și-n roz, dar din nepricepere, s-o feștelit rău de tot.

1772.Începuturi de drumuri adevărate, responsabile

   Ne plac visele nu realitatea cotidiană, simțită cum e nemiloasă și nedreaptă. Și nici să ne cunoaștem pe noi înșine, cu fărădelegile întipărite în inconștient. Gata oricînd de-i stingherit să ni le reamintească, cu gînd de îndreptare. De regulă cu mari renunțări și reparații, cum ne cum, îs de făcut. Unele dureroase și începuturi de noi drumuri, adevărate, curate, dar responsabile.
   Ni se pare corect din cînd în cînd, să ne reconsiderăm faptele, vorbele. Analizîndu-le de-a fir-a-păr, cumsecade noi înșine îndreptînd din timp greșelile. Să nu se învechească și ne mai aducînd-ne aminte de ele să ne considerăm buni. Deci să ne luminăm, cum se zice, noi înșine în liniște și pace interioară, că-i posibil.
  Să nu ne lăsăm duși, stăpînindu-ne și nu-i ușor, de pornirile imorale ce ne dau tîrcoale mereu. Înfrînîndu-ne, sexualitatea și alte animalice trăiri pimitive, ne educate la timp. Cînd se putea mai simplu în copilărie și tinerețe. Iresponsabilitate părintească greu plătită de ei și odrasle în timp.
   Bazîndu-ne doar pe rațiunea e la fel de periculoasă ca și nebunia cînd e exagerată. Ea nu poate rezolva toate problemele care se ivesc în viață. Dar nici în extrema cealaltă, că nu-i bună de nimica. Ci de la caz la caz și cu echilibru se rezolvă mai toate treburile existenței.

1766.Nu ne dezmeticim la timp și-i dezastru

   Rostul nostru între visele fiecăruia și realitatea trăită, într-o viață ce n-o pricepem. Decît atunci cînd ne este dat voie de SUS, s-o gustăm, cum putem fiecare. În felul său specific, dar de regulă fără Baza vieții să o știm și îndreptați între oameni. Și ulterior EL ne atenționează un timp după care încep părăsirile, suferințele și moarte prematură. De nu ne dezmeticim la timp, preîntimpinînd dezastrul ce urmează.
   Căutăm bucuria, chiar fericirea care să dureze, de se poate, dar nu prea se poate. De nu avem voie de SUS, nu știm cum și de regulă nici acces liber la ea nu avem. Invidioși pe cei ce-o au, dar e nevoie de a-I îndeplini cererile SALE date nouă. Nu-i simplu dar se poate de cutezi cu curaj în timp.
   Deci sensul vieții nu-l știm încă, nu ni-i dezvăluit complet, că mai avem pași înspre cunoaștere. De făcut doar cu îndeplinirea acelor dorințe ale SALE, altfel mai mult avem probleme. Probleme de care nu scăpăm de cînd lumea, ne fiind cum ne dorește EL să fim. Îndreptați în societatea umană și-n natură și știindu-L corect.
   Avem iluzii, chemări și mai și certitudini și mai rar reușite și bucurii. Nu sîmtem beneficiarii omului programat de SUS în totalitate, că nu reușim să ne încadrăm în standardele cerute. Ci nedrepți cît încape, imorali înrăiți, că-L ignorăm, de nu chiar, renegăm. Pe Singurul Dumnezeu din colțul ăsta de Univers, c-or mai fi, dar nici pe EL nu-L știm.

1512.Tot nedrepţi rămînem

   De regulă se zice că spiritul fals nu poate ajunje pe culmi, într-o lume nedreapă ce alte spirite sînt, că nici urmă nu-i. Aiureli de visători că-i posibilă urnirea nedreptăţii în curînd, cu cine, că nu-s interesaţi lumeţii şi neputincioşii la hurtă. Că mai sînt şi excepţii, doar să confirme reguli hîde de cînd lumea.
   Nimeni de-i scuturat nu-i curat şi bun şi drept, deci de învinuit posibil toţi, depinzînd de foarte mulţi factori şi influienţe. Doar EL ştie pe fiecare cît plăteşte, pe Pămînt e altă daravelă tot nedreaptă de cînd lumea. Molipsiţi de rele şi urîte apucături şi fapte şi înfricoşaţi de-s fără EL. Dar ne-am obişnuit şi-i dăm înainte cu tupeu. De nu-L ştiu nici nu se sinchisesc, de zici altceva, ci-n te crezi?
    Scăderile din firescul bine cunoscut le doresc mulţi din invidie la cîţi mai mulţi, şi se potriveşte. Pornirile înalte încununate de succes îs rare şi de admirat, dar nu şi-n realitatea hîdă de azi. Cînd totu-i denaturat şi înjosit ordinar în lumea nedreaptă şi cu neputinţa la tot pasul. Ai dreptul să constaţi doar pentru tine şi ce-ţi foloseşte mai mult?
   Chiar de ne dorim excepţionalul nu-i aflat nici jos nici sus, nu sîntem în stare dar visăm. Sîntem purtaţi de nu ştim şi ne complacem, de forţe mai mari şi fac ce vor cu noi. Tot nedrepţi rămînem nu ne îndreaptă, ori mai buni, nu avem parte de mîini mai bune ci cum sîntem şi noi. Amestec de bine şi rău, lene şi ciudăţenii, superstiţii şi mîndrie, ambiţii nemăsurate şi căderi în gol de nu ne mai regăsim.
   Degeaba nu învingi răul cu alt rău ci-l întărîţi în dezordine la nesfîrşit. Dar cum altfe? Nu ştiu! Îmi văd de ale mele cîte sînt, de mai sînt, că-i foarte nu ştiu cum lumea şi nedreptatea colcăie în ea. Mai zic şi eu cîte ceva.
   Fericirea omenirii, nu pricep cine o vrea ? Că-i numai nefericire şi nedreptate, ori nu vedem bine nimeni şi-i bine şi frumos, o fi! Că ar trebui e una şi că nu-i, e realitatea, cum ne cum, asta e. Să ne-o purtăm sănătoşi de vom mai apuca a fi.

1351.Alexandru Andrieş

  Alexandru Andrieş invitat la Radio mai adineauri, a zis o vorbă : Dumnezeu se distrează copios cînd ne facem planuri. Ne ţinînd cont de EL din mai multe puncte de vedere, ne ştiindu-L corect în primul rînd, ne îndreptaţi cum se doreşte SUS. Înfăptuind nu binele continuu ci cîte altele străine de dorinţa SA pentru noi. Şi la o adică cînd ne punem ceva în cap pentru continuarea existenţei, ni se întîmplă, zicem noi nedrepţii, exact pe dos. Dar nimic nu-i întîmplător, ci EL ne doreşte alăturea de EL, îndreptaţi, moralizaţi înspre bine şi să-L ştim măcar corect.
   Da, EL are pentru fiecare din noi de 7 miliarde de pe Pămîntul SĂU, cîte o legătură completă LUI şi noi nici n-o bănuim poate. E de lucru ca să-L aflăm măcar, are şi EL mîndria SA, de-atîta amar de vreme uitîndu-L. Şi chiar de acuma cca.77 de ani ne-o contactat pe noi prin intermediarii dintre noi, aleşi de EL, îndrumîndu-ne înspre ce doreşte de la noi, nici acuma nu-I respectăm dorinţele. Şi între timp ne-o părăsit la cea mai oribilă chelfăneală primită de omenire de cînd se ştie, tot degeaba!
   În viaţă cînd unii pornim pe picioarele noastre, toate cele ni se par în roz, frumuseţea omeniri şi naturii cît mai departe în timp tot aşa binecuvîntată, bunătatea mai intens în egalitatea firească cu dreptatea continuă în societatea ce-o formăm. Ne trezim la o altfel de realitate ce n-o întrezăream atunci, în care în cel mai bun caz munca ce-o îndeplinim trebuie să ne mulţumească. Veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate produce neaşteptate şi noi cu totul trăiri.
   Uneori ne intrigă o nedreptate făcută unui seimen de-al nostru şi ne mobilizăm în vederea îndreptării greşelei făcute. Cînd la o adică îl aflăm mai de aproape pe cel năpăstuit, scăpat între timp, ne dezamăgeşte profund, omul ce-l credeam deosebit, nu un obişnuit cu metehnele sale poate neplăcute multora. Ne dorit perfecţiunea în bine ori rău şi nu vedem decît firescul mult diminuat de o existenţă ne înţeleasă deplin niciodată.