De regulă se zice că spiritul fals nu poate ajunje pe culmi, într-o lume nedreapă ce alte spirite sînt, că nici urmă nu-i. Aiureli de visători că-i posibilă urnirea nedreptăţii în curînd, cu cine, că nu-s interesaţi lumeţii şi neputincioşii la hurtă. Că mai sînt şi excepţii, doar să confirme reguli hîde de cînd lumea.
Nimeni de-i scuturat nu-i curat şi bun şi drept, deci de învinuit posibil toţi, depinzînd de foarte mulţi factori şi influienţe. Doar EL ştie pe fiecare cît plăteşte, pe Pămînt e altă daravelă tot nedreaptă de cînd lumea. Molipsiţi de rele şi urîte apucături şi fapte şi înfricoşaţi de-s fără EL. Dar ne-am obişnuit şi-i dăm înainte cu tupeu. De nu-L ştiu nici nu se sinchisesc, de zici altceva, ci-n te crezi?
Scăderile din firescul bine cunoscut le doresc mulţi din invidie la cîţi mai mulţi, şi se potriveşte. Pornirile înalte încununate de succes îs rare şi de admirat, dar nu şi-n realitatea hîdă de azi. Cînd totu-i denaturat şi înjosit ordinar în lumea nedreaptă şi cu neputinţa la tot pasul. Ai dreptul să constaţi doar pentru tine şi ce-ţi foloseşte mai mult?
Chiar de ne dorim excepţionalul nu-i aflat nici jos nici sus, nu sîntem în stare dar visăm. Sîntem purtaţi de nu ştim şi ne complacem, de forţe mai mari şi fac ce vor cu noi. Tot nedrepţi rămînem nu ne îndreaptă, ori mai buni, nu avem parte de mîini mai bune ci cum sîntem şi noi. Amestec de bine şi rău, lene şi ciudăţenii, superstiţii şi mîndrie, ambiţii nemăsurate şi căderi în gol de nu ne mai regăsim.
Degeaba nu învingi răul cu alt rău ci-l întărîţi în dezordine la nesfîrşit. Dar cum altfe? Nu ştiu! Îmi văd de ale mele cîte sînt, de mai sînt, că-i foarte nu ştiu cum lumea şi nedreptatea colcăie în ea. Mai zic şi eu cîte ceva.
Fericirea omenirii, nu pricep cine o vrea ? Că-i numai nefericire şi nedreptate, ori nu vedem bine nimeni şi-i bine şi frumos, o fi! Că ar trebui e una şi că nu-i, e realitatea, cum ne cum, asta e. Să ne-o purtăm sănătoşi de vom mai apuca a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu