Se zice de nedrepți că bunul cel mai de preț al omului nu-i viața ci libertatea, aiurea! E credința. Și nu orice fel de credință ci doar în EL, Baza vieții pe Pămîntul SĂU. Toate celelalte îs de prisos și zăbavnice iluzii, ce se plătesc, că EL nu doarme.
Omul e și bine și rău, și gîndire și irațiune, și lumină și umbră, și conștiință și inconștiință. Omul vrea mult, doar cu EL alăturea îți afli adevărata valoare și limitele. Care în timp cînd vom fi cum trebuie de SUS planificați să fim, acum nici nu putem visa măcar.
Că acuma ne căznim să nu greșim chiar tare și nu ne iese mai deloc, neputincioși și sub influieșțe nefaste. Ne dăm seama că nu sîntem cum ar trebui și ne ferim într-o orecare măsură, căutînd să ne dregem oarecum. Dar ne avînd Baza, nu putem, ne ține pe loc nedreptatea generalizată în lume.
Cum mai ziceam, NT e neputincios în fața nedreptății, încă o și susține, și doar VT aplicat ferm mai poate îndrepta ceva. Și pe drept, doar luînd legătura cu EL, cum ne cum, ne aflăm îndreptarea corectă. De reușim e o realizare adevărată.
Benda vroia omul fără umbră, se zice că nu-i posibil, adică fără greșeală. Imparțial și distant față de lumesc și nedreptate. Se poate de ști să-L găsești și îndreptat să fii cum se vrea, corect.
Dar e altă discuție și cuprinde ce încă nu se poate pricepe, ne avînd mulți Baza SA. Baza vieții nu-i o opțiune, ci ne trebuie ca să existăm în continuare, așa că nu vă chinuiți a vă împotrivi. Oricum va fi! Și este, dar n-o știți, conștienți nu sînteți de Ea. Că există de cînd lumea și ne ajută în toate cele.
Poate nu-i chiar corect să fim distanți față de omenire în general, ci să ne implicăm. Nu în măsura care se dorește de alții, ci de tine și ceea ce trebuie să fim. Mai ales că-i greu să împaci toate ale lumii și nici nu poți, ci cît poți și cu răbdare multă. Raportîndu-te mereu la EL, e mai ușor și corect, chiar de-i de ne înțeles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu