E altă mîncare de pește cînd ne alege EL, rarități, dar posibile în penuria aceasta de îndreptare. Și se poate să-L refuzăm, mai rar cred, de nu sîntem cu toate acasă. Ori de nu-L înțelegem deplin și sub alte influiențe nedrepte, să-L ratăm, ratîndu-ne viața. Se poate un timp să-I fim alăturea și după care să nu-L mai urmăm cum vrea și eșuăm fără EL.
E mereu timp de slujire și facere de bine, doar să vrem cu adevărat interesați. Și din stimă, respect și curiozitatea omenească de mai bine și-nspre cunoaștere mereu. Progres de ambele părți, EL și noi în continuare, cînd va fi.
Cu toate că-L știm bine și ne-am învoit strîmb și EL ne-o acceptat, nu știu de ce? Un timp de observare poate, în îndreptare viitoare, ce nu s-a mai produs. Un mare semn de întrebare, de ce știindu-L, îI putem totuși greși, îndepărtîndu-ne de EL fățiș chiar. Îmbrățișînd nedrepte închipuiri.
Și EL ne lasă așa în greșeală să persistăm pînă la un timp. După care, fără să mai intreprindă nimic, sătul de ignoranță să te părăsească. Deodată pierind în neștire, inexplicabil chiar.
EL ne dă totul pe tavă, de-a gata și noi nedrepți, îL ignorăm pentru nedreptate. Pentru închipuiri deșarte LUI și nouă. Calac peste pupăză și imorali și răi.
Cînd ni-i să avem o pasă proastă, sigur fiind părăsiți de EL, fiind izolați. Izgoniți, înlăturați pe nedrept, sîntem privit ca un lepros, demn de dispreț. Toate aparent pe nedrept, dar de ne gîndim bine, poate știm că I-am greșit și plătim. Sigur de ne revenim în fața SA, ne reabilităm și-n existență și poate începem și o nouă viață.
Ni-s date-n viață, cînd nu-I greșim chiar tare, diverse ocazii de atenționare. Prin priveliști la dezastrele altora, nu să ne zgîim, ci să ne tragem pe seamă îndreptîndu-ne. Că nu de florile mărului ni se prezintă, ca din întînplare a altora părăsirile și suferințele lor, dezagreabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu