Deci nu putem trăi fără a îngenunchia, de nu-I Baza vieții, cătăm vrute și nevrute. În fața banilor, vițelul de aur din VT, la plăceri diferse de la plus la minus, și pe unele ni le închipuim, de nu-s. Și îndărătnici în nedreptatea aleasă, imorali și fără EL. Tot tacîmul ce-L scoate din îndelunga răbdare și ne părăsește și apoi e vai de noi. Dar nici atunci la greu nu ne gîndim la EL și să ne îndreptăm cum vrea, chiar e vai de noi.
Moralizarea nu-i chiar floare la ureche, implică gesturi demne și purtări eroice. Uni nu-s capabili de ele nici în ruptul capului, îs din topor și nedrepți, e cum e mai rău. Și-o tot scaldă că nu le iese mai nimic în viață și din părăsire în părăsire pînă dispar prematur. Nici ei nici alții ne pricepînd de ce au existat, rateuri umane în vînt. Cu speranțe pentru părinți incapabili și pentru ei ajunși tot incapabili.
Se tot spune că numai răul are haz, pentru nedrepți o fi, dar îl plătesc la greu de le iese pe nas. Orice gest eroic are farmecul și hazul său de ne închipuit pentru nedrepții ordinari. De asemenea și o forță emoțională ce se degajă, ce ne domină mult timp. Deci să nu ne mai ferim de a fi morali și cu binele mereu în față.
Influiența oricare ar fi se pierde cînd ideile pălesc, cu stări psihice în schimbare. Se preschimbă sufletele, apar idealuri și planuri noi de bine și util, căutîndu-L cu înfrigurare pe CEL viu. Schimbările-s posibile cînd creditul nedrept e consumat și-i liber la aflarea SA corectă.
Calea existenței corecte de-o afli, de aici ți-i acătării și dincolo. Nu prea înțeleg ce are viața viilor cu o existență necunoscută, a morților. Doar nedrepții se agață ca neisprăviții dînd sparanțe, ce nici ei nu le au. Pe EL fiind Reprezentantul viilor, nu-L privește ce-i după moarte. Ci doar aici să fim cum trebuie și de folos nouă și LUI.
Nedrepții nu-și închipuie rațiunea în colaborare cu credința, și se miră, oare ce-ar ieși? Numai de bine, atunci cînd Baza vieții va fi restabilită-n lume și cunoașterea rațională alta va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu