4383..Mai nimeni

  Ehei! cînd va fi să fie vom afla atunci, dar pînă atunci nu-i vreme de vrut numai ce ne pasă, ci și de ce nu vrem a fi. De nu putem măcar, să ne închipuim cît putem mai corespunzător a fi, că nu-i de pomană, ne va prinde la o adică bine, veți vedea. E de dorit numai binele, utilul și frumosul, dar și răul și urîtul îs pe lume și nu ni le vrem apropiate nouă și alor noștri.
  Dar nu-i după noi, ci-i în firea lucrurilor, încercările date cînd e cazul ce doar îl constatăm, cu amar, ori cum o fi, chiar și de bine. Ce mai încolo și încoace, nu-L știm, nu ne știm nici pe noi bine și ne drămuim un firesc nefiresc de anapoda. Hoinărim pînă la o adică, cînd ne sună vremea și dăm socoteală, nu ne vine bine și căutăm coturile, dar fără izbîndă.
  Ce ni-i scris în frunte ni-i pus dar cine are ochi să vadă, să se vadă? Mai nimeni, foarte puțini ne știm lungul nasului.

2967.Ne va înlesni cunoaștere la vremea aceea

  Ne închipuim de multe ori viteji după luptă, nedreptatea nu ne dă voie să pricepem. Că nu I ne putem opune planurilor SALE de conducere a lumii oamenilor. Pe căi nepricepute, de fapt simțim că istoria are un curs al ei ne dibuit încă. Și nici nu va fi, atîta vreme cît sîntem înstrăinați de EL, prin felul nostru de  a fi. De fapt și aici e tot mîna LUI, sîntem la cheremul SĂU mereu și inconștienți asta-i beleaua noastră.
  Cu EL, gîndim unele lucruri dar nu destul de corect, să-I fim aproape și cine știe de nu ne ia de parteneri. Într-o conlucrare în cadrul lărgirii Lumii SALE și cu noi oamenii Pămîntului. Pășind într-o nouă etapă aparte și deosebită a evoluției în Universul încă necunoscut. Cum ar fi normal și încă neputincioși din fire și cu ajutorul SĂU, fiind așa ușor delăsători, leneși, fricoși.
  Ce să mai zic, nu-i încă vremea împlinită, că tot nu ne va lăsa așa de capul nostru. Nedrept încă și ne va înlesni cunoașterea la vremea ceea.

2946.E bai de ne și înrăim și urîțim în trăiri nedemne

  Ne închipum că nu mai credem, așa de nedreaptă ni se pare religia, nu-L închipuim altfel. Și totuși e de făcut un efort și-L găsim doar pe EL Singurul Dumnezeul Adevărat. Oriunde-I, dar să ne obișnuim cumsecade între oameni și cu EL de asemenea necomplicat. Ci Simplu fiecare îL va afla cînd dorește cu ardoare și I se confirmă cu adevărat.
  Doar repet să vrem sincer și hotărît răbdător încăpăținat. Și nu ne va mai trebui cît trăim alte năzuințe în spiritualitate, dobîndind totul la timp. Într-o conlucrare ce-o vom afla în timp desfășurîndu-se aievea, cum n-am știut.
  Că-nstrăinați de EL, neștiutori și religiile strîmbe LUI și nouă ne alungă. Găsindu-ne refugii sălbatice, închipuiri răzlețe în alte temelii necivilizate, îndepărtate. Ce pe moment ne mulțumesc, închipuidu-ne, verzi și uscate ne la locul lor. E de reflectat corect și să-L aflăm, că-i bai de ne și înrăim și urîți în trăiri nedemne.

2352.Cît trăiesc de buna lor educație, morală în bine

  Viața nu-i în joacă de luat, e cea mai serioasă înfăptuire ce ne-o închipuim și o exercităm. De luat ca atare de părinți pentru copii lor, răspunzînd cît trăiesc de buna lor educație. Morală, înspre bine mereu și cunoașterea LUI corectă.
  Că nu-i ce înțelege din viață de ești deja nedrept, e lucru de așteptat. Că EL îi părăsește pe  acei ce nu-L știu și nici cum trebuie între oameni, nu sînt. Încălecîndu-i nevoile, suferința, desnădejdea și altele, poate le va veni mintea la cap. De nu dispar prematur, irosindu-și existența degeaba.
  Că viața  nu-i aventură, nici mare, nici mică, e un ciclu de fapte în derulare corectă. Cînd ești cu capul pe umeri, de nu e de izbeliște și o poți rata tu și ai tăi. Sîntem supușii SĂI de vrem ori nu, de sîmtem ori nu conștienți de asta. EL ne dă o prioadă mai la începutul și încă din maturitate, doar EL știind acestea cum și cît. Din viață să ne învățăm, după care începe să ne atenționeze, a-L ști corect. Și îndreptați cu bine între oameni să ne-o continuăm existența.
  De nu-I sîntem așa, avem probleme din ce în ce mai mult, noi și familia de care ținem. Și de ne revenim, e bine pentru noi de nu, nu.

1805.Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică

   Să nu ne închipuim că de avem școală și alte studii deosebite și rafinate au vre-o valuare. Nu de ești un neobrăzat de nedrept, prost crescut și fără elementarul bun-simț. Un tăntălău fudul nevoie mare de care nu are nimeni trebuință. Toți îl evită că-i un prost cu școală, ce-s foarte mulți azi și la noi pe furate studii. Și ioc cultură și minte tabula rasa. Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică.

   Să-ți închipui că maortea-i o bagatelă și ulterior că-i o treabă serioasă. E de la plus la minus, extremele, e sfîrșitul vieții, a experimentului omului pe Pămînt. Judece cel în temă, nu aiuriții de pe margine, de se cred, că nu-s, toți ajung acolo, că-s nedrepți. Și-i nemulțumește sfîrșitul că minte nu au primit să priceapă rostul existenței.
   E de învățat viața cu răbdare și multă preocupare atentă, doar în condițiile SALE. Că EL E  Totul și noi creația SA, pe aicea în derulare cam nepricepută și tare obraznică. Și încă și nedreptatea nu ne dă mîna să aflăm rostul nostru adevărat. O tot scăldăm în necunoașterea generală dar ne credem, ehei, tare deștepți. De asta EL se și ferește să-i întîlnească pe fuduii fără minte așezată, zborșiții cu duiumul.
  Ci caută să și-I formeze EL și cu cine se poate înțelege mai pe îndelete, că EL E Îndelungrăbdătorul. Dumnezeu, Unicul, Creatorul Totului, Tatăl nostru Ceresc. Preaînalt ca să-L putem noi cuprinde cu înțelegerea, dar ne dăm rotunzi și pierdem.

1557.Moralizarea nu-i chiar floare la ureche

   Deci nu putem trăi fără a îngenunchia, de nu-I Baza vieții, cătăm vrute și nevrute. În fața banilor, vițelul de aur din VT, la plăceri diferse de la plus la minus, și pe unele ni le închipuim, de nu-s. Și îndărătnici în nedreptatea aleasă, imorali și fără EL. Tot tacîmul ce-L scoate din îndelunga răbdare și ne părăsește și apoi e vai de noi. Dar nici atunci la greu nu ne gîndim la EL și să ne îndreptăm cum vrea, chiar e vai de noi.
   Moralizarea nu-i chiar floare la ureche, implică gesturi demne și purtări eroice. Uni nu-s capabili de ele nici în ruptul capului, îs din topor și nedrepți, e cum e mai rău. Și-o tot scaldă că nu le iese mai nimic în viață și din părăsire în părăsire pînă dispar prematur. Nici ei nici alții ne pricepînd de ce au existat, rateuri umane în vînt. Cu speranțe pentru părinți incapabili și pentru ei ajunși tot incapabili.
  Se tot spune că numai răul are haz, pentru nedrepți o fi, dar îl plătesc la greu de le iese pe nas. Orice gest eroic are farmecul și hazul său de ne închipuit pentru nedrepții ordinari. De asemenea și o forță emoțională ce se degajă, ce ne domină mult timp. Deci să nu ne mai ferim de a fi morali și cu binele mereu în față.
  Influiența oricare ar fi se pierde cînd ideile pălesc, cu stări psihice în schimbare. Se preschimbă sufletele, apar idealuri și planuri noi de bine și util, căutîndu-L cu înfrigurare pe CEL viu. Schimbările-s posibile cînd creditul nedrept e consumat și-i liber la aflarea SA corectă.
   Calea existenței corecte de-o afli, de aici ți-i acătării și dincolo. Nu prea înțeleg ce are viața viilor cu o existență necunoscută, a morților. Doar nedrepții se agață ca neisprăviții dînd sparanțe, ce nici ei nu le au. Pe EL fiind Reprezentantul viilor, nu-L privește ce-i după moarte. Ci doar aici să fim cum trebuie și de folos nouă și LUI.
  Nedrepții nu-și închipuie rațiunea în colaborare cu credința, și se miră, oare ce-ar ieși? Numai de bine, atunci cînd Baza vieții va fi restabilită-n lume și cunoașterea rațională alta va fi.

1549.Să știți nedrepți dumneavoastră!

   Nu pricepem foarte multe, ni-s oprite de la cunoaștere, de EL, că-I nemulțumit de noi, nedrepții. Sîntem creația SA, în mediul natural ce ni l-o pus la dispoziție, încă ne finalizată. Mai avem de învățat, poate în domenii ce încă nici nu ni le închipuim.
   Dar ne-o cerut să ne dovedim capacitatea de ne struni prin moralizarea în societatea umană. Și să înfăptuim doar binele și de rău să uităm. Iar în privința SA să ne interesăm cît mai bine și să fim în cunoștință de cauză adevărată.
   De asta așa de greu obținem cunoașterea necesară, ci doar în domenii ce poate nu-s chiar așa de interesul CER-ului. Nu ne mulțumește această situație, și ne exprimăm nedumerirea, dar nu-L căutăm, Baza vieții. Fără EL nimic nu-I cum trebuie în existența noastră, să știți nedrepți dumneavoastră!
  Ne dăm seama, cei în multe domenii, că existența e excepția nu regula, că-i lumea cu fundu-n sus. Ori mai bine zis nu ar trebui să existe nimic, așa-i totul o abureală de ne descris. În care ne ține EL și Lumea SA, că nu-L știm a prețui cum vrea și ne îndreptați sîntem.
   Că ne cere simplu să ne moralizăm în familie și în societatea ce-o formăm doar înspre bine mereu. Și spiritual să-L știm corect. Că vrem să urmăm religiile lumii fiecare cum dorește, e liber dar să fim cu băgare de seamă la ceea ce-L privește. Să nu-I aducem atingere la ce-L supără. Că nu știm multe, să căutăm a afla, că minte avem din belșug și s-o folosim ca lumea.
   Cînd începem schimbarea noastră în ceea ce vrea EL, vom fi puși în postura, deloc comodă de a ne cunoaște. Și-i bai mare, că nu ne convine și aflăm mizeria din noi, ce ne impurifică ca oameni. Am vrea s-o anulăm de s-ar putea, e de muncă cu firea needucată și sălbăticită. Nu putem face ordine fără durere și disconfort ce nu-l știam, asta e. Și trebuie mers pînă-n pînzele albe ale ale curățeniei depline.
   Purificat ești ușor, dar și foarte vulnerabil de nu ai capul pe umeri. Așa că fii dîrz cu tine și ceilalți să te respecte cum ești, că-i greu să fii cum e nevoie.