3864...Ne mai fiind lăsați a lîncezi în veci

  Să vezi lucru curios cu firea omului, acuma-i cu fundu-n sus în privința SA. Nu-L ia în serios nici în ruptul capului și nici gînd de îndreptare nu-i. Și atunci numai se vor auzi „zăngăniturile ușilor” ce vor vesti curenții schimbărilor. De toate felurile specifice LUI și nouă în viitoarea conlucrare de urmat pe cale lungă. Repede ne vom schimba pe dată de ne recunoscut vom fi cu toții bucurîndu-ne.
  Că vom face față noi situații, mai înainte ca și azi nici de conceput, dar atunci... Și nu va fi urnită nici o piatră, ori frunză, ori fir de păr din capul cuiva, ci pe pacea SA. Ne vom întemeia ascultarea domolită, firava pornire se va înteți cu vremea nouă. Nu-I vom creea nici o atingere, ori supărare, vom ști pe loc ce să facem. Și așteptînd ne vom furișa pe nesimțite-n calea SA, să-L cunoaștem pentru totdeauna.
  Nu-I vom mai fi poticneli, ci sprijin cum ne va îndruma, ne mai fiind lăsați a lîncezi în veci.

3296.Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri

  Ifose ne tot dăm, justificate de am fi cum trebuie, dar așa-s de nerozi, nerozii. Și totuși cred că greșesc în privința SA nu știm nimica nici eu mai nimica. Așa că-I de așteptat cînd va socoti vremea împlinită, s-o aflăm de ne va da mîna. Timpu-i pierdut, ne dîndu-ne destulă vreme pentru pricepere și nici strașnice explicații. Fuge ca noi, Acolo-I altă  tehnică a orelor ce nu mai trec, ci răbdătoare așteptă desăvîrșirea.
  Aicea la noi irosirea-i ordinea lucrurilor de multă vreme și CER-ul o-nțeles nefolosul omului. Și ne mai acreditează încă-i în așteptare tare, și atent să nu care cumva să ne iar irosim. La EL totu-i perfecțiune, la noi merge și așa, adica în van, cam totu-i nepăsare, luare la mijloc. Incultură și imoralitate, minciună și nedreptate, praful de pe tobă-i spoita aflare.
  Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri.

2265.E bai de trai normal în așa nedreptate extinsă

  Dreptatea-i lipsă din lumea asta nesuferită și mincinoasă în privința SA și imorală și în privința noastră. Și nu de fericire-i problema, ci de trai normal în așa nedreptate extinsă. Că-ți-i nevoie de tărie multă și voință nețărmurită, ca să supravețuiești în așa nevoi. Cauzate de jos, bineînțeles cu acord de SUS, că ne merităm soartea, fără EL și imorali.
   Și unii mai căpoși și netrebnici, cu gură mare, stau pe cei de treabă și-i călăresc în neștire. Și de neghiobi și leneși nu-și bat capul, motivîndu-le trîndăvia. Nu țin cont că EL ne-o dat lumea pe mînă să ne îngrijim prin ce-i mai destoinici. Și de natură și Pămînt cu atenție și prietenie, folosindu-ne în existență, fără excese. Că-s cutremurătoare răspunsurile la neatenția noastră fără pic de respect ecologic.
  Că El are gînduri deosebite cu noi omenirea după ce ne depășim carențele. Legate de aflarea SA corectă și ce va urma în acest sens. Precum și îndreptarea în comportamentul nostru firesc între oameni. Nu ca acuma încă triburari prostiei, adică facem și dregem cîte năzbîtii și nu răspundem. Fărădelegea nu va mai fi în lume mult.

1549.Să știți nedrepți dumneavoastră!

   Nu pricepem foarte multe, ni-s oprite de la cunoaștere, de EL, că-I nemulțumit de noi, nedrepții. Sîntem creația SA, în mediul natural ce ni l-o pus la dispoziție, încă ne finalizată. Mai avem de învățat, poate în domenii ce încă nici nu ni le închipuim.
   Dar ne-o cerut să ne dovedim capacitatea de ne struni prin moralizarea în societatea umană. Și să înfăptuim doar binele și de rău să uităm. Iar în privința SA să ne interesăm cît mai bine și să fim în cunoștință de cauză adevărată.
   De asta așa de greu obținem cunoașterea necesară, ci doar în domenii ce poate nu-s chiar așa de interesul CER-ului. Nu ne mulțumește această situație, și ne exprimăm nedumerirea, dar nu-L căutăm, Baza vieții. Fără EL nimic nu-I cum trebuie în existența noastră, să știți nedrepți dumneavoastră!
  Ne dăm seama, cei în multe domenii, că existența e excepția nu regula, că-i lumea cu fundu-n sus. Ori mai bine zis nu ar trebui să existe nimic, așa-i totul o abureală de ne descris. În care ne ține EL și Lumea SA, că nu-L știm a prețui cum vrea și ne îndreptați sîntem.
   Că ne cere simplu să ne moralizăm în familie și în societatea ce-o formăm doar înspre bine mereu. Și spiritual să-L știm corect. Că vrem să urmăm religiile lumii fiecare cum dorește, e liber dar să fim cu băgare de seamă la ceea ce-L privește. Să nu-I aducem atingere la ce-L supără. Că nu știm multe, să căutăm a afla, că minte avem din belșug și s-o folosim ca lumea.
   Cînd începem schimbarea noastră în ceea ce vrea EL, vom fi puși în postura, deloc comodă de a ne cunoaște. Și-i bai mare, că nu ne convine și aflăm mizeria din noi, ce ne impurifică ca oameni. Am vrea s-o anulăm de s-ar putea, e de muncă cu firea needucată și sălbăticită. Nu putem face ordine fără durere și disconfort ce nu-l știam, asta e. Și trebuie mers pînă-n pînzele albe ale ale curățeniei depline.
   Purificat ești ușor, dar și foarte vulnerabil de nu ai capul pe umeri. Așa că fii dîrz cu tine și ceilalți să te respecte cum ești, că-i greu să fii cum e nevoie.