4043...Știe tot și noi ioc.

  Tot ne întrebăm ce-I cu Dumnezeu și noi tot nu știm mai nimica, că-I un fel de peste tot. La fel, de ești cumsecade, ori mai puțin acătării, nedemn și chiar înrăit și șmecher fudul. Ajuns pe spatele altora, totul e o apă și-un pămînt, peste toți la fel e nedumerirea. Nu știm a fi mai acătării, nu ne dăm seama mai deloc, știm una și bună, la o adică.
  Ți se termină ața și gata orice a-i face, nedumerit, nemulțumit pleci de pe aici îngîndurat. Ori ba, depinde cum îI erai de apropiat și atunci altă existență vei afla, un noian de necunoscute. Și acolo și aici, încă din vechime ne străbat gînduri ale SALE cînd încă veghea oarecum la o relație cu poporul ales. Zicîndu-și în barbă, că nu va ține mult.
  Din considerente misterioase pentru noi neaveniții SĂI, totuși ne tot amintește, că EL știe tot și noi ioc.

3296.Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri

  Ifose ne tot dăm, justificate de am fi cum trebuie, dar așa-s de nerozi, nerozii. Și totuși cred că greșesc în privința SA nu știm nimica nici eu mai nimica. Așa că-I de așteptat cînd va socoti vremea împlinită, s-o aflăm de ne va da mîna. Timpu-i pierdut, ne dîndu-ne destulă vreme pentru pricepere și nici strașnice explicații. Fuge ca noi, Acolo-I altă  tehnică a orelor ce nu mai trec, ci răbdătoare așteptă desăvîrșirea.
  Aicea la noi irosirea-i ordinea lucrurilor de multă vreme și CER-ul o-nțeles nefolosul omului. Și ne mai acreditează încă-i în așteptare tare, și atent să nu care cumva să ne iar irosim. La EL totu-i perfecțiune, la noi merge și așa, adica în van, cam totu-i nepăsare, luare la mijloc. Incultură și imoralitate, minciună și nedreptate, praful de pe tobă-i spoita aflare.
  Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri.

3022.Adică ce ție nu-ți place altuia nu face și-n natură

  Să nu nimicim tot ce ni se împotrivește, că nu știm mai nimica, nu sîntem Dumnezeu. Doar EL Creatorul le știe pe toate, noi nu, fiind creați limitați din multe puncte de vedere. Așa trebuie să fim și să ne intre în cap, că nu putem fi oriunde și oricum, ci numai EL. Așa ne-o dat să fim, toleranți și de nu putem pricepe, repet, astîmpărarea, cumințenia în ceea ce știm binele, că-i destul din fire dat.
  Că sînt destui nedrepți din fire, nepricepuți, ajunși unde nu trebuia, neputincioși mereu de binele în față. Ne putînd fi cumsecade și moderați, ci îndărătnici chiar și cu răul și urîtul făcînd pact. Doar să-și atingă scopuri nedemne de omenia ce-o formăm continuu de cînd sîntem. Chiar involuntar, să ne cumințim, liniștindu-ne pînă vom afla nepriceperea, esența cauzei nedrepte.
  Ce se impune a o înlătura, ferm și clar, iar de nu și nu, să ne vedem de drumul nostru. Însingurați, că nu ne înțelegem între oameni să fim cum trebuie. Pînă ne revenim să redevenim oameni cu bun-simț, adică ce ține nu-ți place altuia nu face.

1851.Și-n lume nedreptatea și minciuna-i peste tot

   Ne sacrificăm uneori ca să ne fie bine, nouă și apropiaților. Chiar în așa măsură că unii se miră, dar nu-i exagerat așa-i normal. Să ocolim nevoile și cîmpul minat, condiția e să-l știm, că de regulă, nu știm nimica. Rupînd de mult tare legătura cu EL, și-n lume-i nedreptatea și minciuna-i peste tot. Busola ne-am îndepărtat-o, detectorul de pericole nu mai funcționează. EL în lume necunoscîndu-L ca un reper și o năzuință de mai bine, Baza vieții, nu-I.
   Noi dezorientați, ori mai aflînd cîte ceva despre îndretarea cerută SUS, dar neputincioși. Prea nedrepți și cu lipsa SA din lume, sîntem părăsiți și sub nevoi și suferințe și chiar moarte. Așa cum e situația acuma de dăm fuga din fața SA și-L renegăm, nici nu-i de așteptat. Degrabă îndreptare, ne avînd corectitudinea și justiția Divină în vedere clar.
   Cu toate că ea își face datoria într-un fel neînțeles de noi încă. Și ar fi și mai bine de adevărului SĂU și-n general adevărului i s-ar da frîu liber. Prin lume să ne îndrepte și să-L știm și respecta, cu repere demne și adevărate. Și noi am avea o altă viață cu toții, respectîndu-ne între noi cu bine și știindu-L, vom reflecta ce-i viața și noi și EL.
   Să ne schimbăm mai în bine, iertători și mai uituci între oameni, chiar de-i cale de întors. Să ne luăm liber și să uităm, să ne călcăm pe inimă, măcar un timp și să vedem. De se poate și cu ce consecințe, cred bune de ambele părți.