3553.Răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia

  Răul nu are nici o putere, e doar o minciună, o tîmpenie lansată de nerozi între gură-cască. Și destui mai cu cap dar ce să-i faci de-i cam vînt, că de fapt răul și binele îs de SUS. Date printre oamenii lumii să ne învățăm cum trebuie a ne comporta demni și cu adevărat oameni. De rău ne mai atingîndu-ne niciodată și el răul e inofensiv de-ți vezi de binele și viața ta cumsecade.
  Nu te atenționează măcar, ci-i o ceva dat să ne încerce înspre îndepărtarea de calea dată. Din începuturile lumii omenești și nu are nici o putere deosebită, e ca și binele prin lume. Dar binele nouă ni-i mai greu a-l înfăptui, așa ni-i firea nătîngă și-n porniri nedrepte. Pe cînd de rău, așa ni-i obișnuința neroadă, ni-l luăm prin preajmă prin felul nostru necuviincios.
  Îs însușiri ce ni-s printre oameni date de EL să ne tot încerce, o vreme, că-n continuare. Cînd ne vom dezmetici numai binele va mai fi cu noi, răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia.

3296.Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri

  Ifose ne tot dăm, justificate de am fi cum trebuie, dar așa-s de nerozi, nerozii. Și totuși cred că greșesc în privința SA nu știm nimica nici eu mai nimica. Așa că-I de așteptat cînd va socoti vremea împlinită, s-o aflăm de ne va da mîna. Timpu-i pierdut, ne dîndu-ne destulă vreme pentru pricepere și nici strașnice explicații. Fuge ca noi, Acolo-I altă  tehnică a orelor ce nu mai trec, ci răbdătoare așteptă desăvîrșirea.
  Aicea la noi irosirea-i ordinea lucrurilor de multă vreme și CER-ul o-nțeles nefolosul omului. Și ne mai acreditează încă-i în așteptare tare, și atent să nu care cumva să ne iar irosim. La EL totu-i perfecțiune, la noi merge și așa, adica în van, cam totu-i nepăsare, luare la mijloc. Incultură și imoralitate, minciună și nedreptate, praful de pe tobă-i spoita aflare.
  Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri.