4428..Încă nu demonstrăm.

  Să nu ne dezactiveze întîietatea unora ce ni se par la fel ori mai vrednici ca noi, nu-L știm și nu ne știm, Acolo-s ținute. După reguli ce SUS îs sfinte și noi doar aproximăm trăinicii ce-s în eoni ținute în ordini și după legii aci neștiute. Și chiar de-s aplicate pe Pămînt, între noi, în natură și oriunde sîntem trecători doar, deocamdată.
  Deci ne privesc, se pare și ne dăm tare deștepți, dar în fața SA nici o ceapă degerată nu facem, dar nu ne dăm și plătim la o adică. Și știm asta de cînd lumea dar nu ne tocmim încă tot anapoda și nedemni oameni constituim masa și nu numai.Chiar și mai acătării, dar needucați corect, că așa-i în lume încă datul pînă la o nouă pornire de schimbare plină ce-i pe vine.
  Știm cîte ceva, se pricepe cumva dar nu-n suficientă măsură ca să putem fi ce trebuie, cum trebuie și să dibuim încă nu demonstrăm.

4410..Ni-i necesar.

  Cînd îI călcăm în străchini, cumva parcă anumea întinse în fața noastră, neatenți nu le dăm importanța necesară. Cerută de SUS și ni se suspendă drepturi, numai îndatoririle ne mai amintesc de EL și totuși îndreptarea cunoscută. Nu aproximată, ci corectitudinea în fața LUI, ca Singurul Dumnezeu, Cunoscut dar tare Necunoscut, Evitat.
  Ocolit în fel și forme, numai LUI nesupuși și ne vine scadența la o adică, plata peșin, nerînduită după știrea noastră, ci doar a SA.  Noi vom constata dilema nepriceperii SALE de către noi oamenii în nici un fel, chiar de vrem, nici EL nu se lasă cunoscut ușor. Nu-L merităm pe de-a-ntregul și pe felii nu-I Întregul CEL Știm din auzite de la alții mai atenți cu EL și EL cu ei.
  Ne smomește, ne ademenește cu multe și mărunte ale vieții toate necesare să ne fie cu priință, dar mereu vrem mai mult, ni-i necesar.
4409..Așa că-i de muncă.
Primim dreptul la viață, existăm pe Pămînt în limitele cunoscute, vrînd cam de toate cele ce ne dorim, familie, sănătate. Preocupare pentru a fi ce vrem în societate, să ne cîștigăm existența cît mai onorabil făcînd în limitele cunoașterii binelui. Bunului simț, cumsecădeniei în natură și oriunde cam de toate cu dreptate și-I mai și greșim, ne pasc trageri de urechi și altele aflate-n timp și spațiu.
Nu ne prea plac, nu-L știm mai defel și vrem nu numai mărunțișurile firii umane de pe aici, culoarea și parfumul vieții. Dar esențialele zise mai sus să ni se asigure cu precădere, nu așa la hurtă, ci fiecăruia cum trebuie, dar noi la rîndul nostru?! Sigur îL faultăm de cîte ori nu-L luăm în calcul corect, ci pe sărite și-n bătaia de joc de pe aci, fără Dumnezeul CEL Adevărat.
Căutînd scăpări diverse, c-o fi c-o păți, nu ține! E Ferm încă din Începuturi și nu-I tăgadă cu EL, așa că-i de muncă ca să ne fie casa casă și masa masă!

4310..Păsuindu-ne întîrzieri

  Năzuim, înfăptuim cîte și mai cîte cît viețuim pe acest Pămînt dat nouă în folosință bună, de trăiri diferite, bune ori rele. Și ne știe de acolo de SUS, privindu-ne și ținîndu-ne o evidență responsabilă, ce noi doar o bănuim, nu mai dorește să ne oblige-n oarecum în diferite moduri. Ci aveam și avem mereu de ales, variante și variante ale unei existențe ce ne umple ori golește viața de conținut corect simțit, mulțumindu-ne.
  Ori ba, depindem și de foarte mulți factori nu numai din CER, ci și altele ce ne privesc cu interes chiar suversiv. De nu ne ținem tari pe piața vieții date nu oricum, că  nici EL la o adică nu ne știe chiar cu de-amănuntul în toate cele. Datul acesta-i ascuns și LUI cumva, știind dar nu chiar la centimă totul ce va fi și ce vom deveni fiecare, ci-s diverse înlănțuiri ce dau ce dau.
  Din noi alegîndu-se pleava ori cine știe ce ridicări pe culmi rîvnite-n secole ori neoni ce nu noi le simțim ci acele tării ce doar ni le imaginăm. Limitați de viața ce-o ducem ne la locul ei noi și înaintașii, păsuindu-ne întîrzieri ce ne privesc și ne obișnuim așa delăsători și neștiutori.

4160...În devenire înnoitoare.

  Schimbarea va fi totală în societate, conducerea va fi spirituală doar, cea laică va fi ceva supusă îndreptării tot mai desăvîrșită. Cunoașterea va fi iar cît mai amănunțită-n toate domeniile, fiind însă liberi de SUS, ne mai fiind împiedicați, ci ajutați, îndrumați. Calea nouă în aflare o vreme de transformări drastice și fără tăgadă, vrednice de EL și noi înălțîndu-ne la cerințele LUI.
  Aleșii acelor nații ce vor fi cu acordul SĂU explicit continuînd transformări demne de oamenii ce vom demonstra că putem fi. Cumsecade în societate continuu înspre ceea ce ne dorește EL să-I fim în preajmă, nu o lume în derivă ca azi încă. Ci-n cunoașterea colaborării și desăvîrșirii temeinice a traseului gîndit SUS și jos pus în aplicare cu luare aminte, toate acestea ce azi.
  Ne creează piedici vor fi uitate, conlucrînd devotați omeniei din noi pentru Universul cunoașterii în devenire înnoitoare.

4147...Doar iar farse.

  Pe net acuma, de fapt pe Yahoo! Romănia-noutăți, și abordarea spinoasei probleme a romilor, de fapt a țiganilor. Rebotezați după unii ce nu le știu istoria nedreaptă, ori cum e ea așa de strunire a lor și a noastră, de SUS așa dați. Cu toții să-I fim nu oricum ci după un tipic CER-esc ce-i în vigoare de cînd lumea și încă nepriceput defel încă nici azi.
  Dar să revenim la țiganii de la noi și de oriunde, că-s și unii cumsecade și-și văd de omenia  ce trebuie să ne caracterizeze pe toți. Dar nu demonstrăm cei mai mulți decît contrarul și destulă necredință, ci lumească fugă de răspunderea de a fi ceea ce sîntem a fi. Ei țiganii în sînul nației lor așa de diversă cum se pretind că sînt și poate și sînt, să-și facă ordine fermă și clară în ograda lor și pe urmă să iasă-n lume.
  Cu pretenții de-s meritoși și-n primul rînd omenoși, nu batjocoritori și cu credință în EL, altfel îs toate doar iar farse.

4054...De aflat și îndreptat.

  Ne dezmeticim tare greoi și acei oarecum în solda SA, aleșii pe sprînceană de SUS. Trăiesc nu tocmai conștienții corect de EL și noi cum ar trebui să-I fim și-ntre noi toți și-n natură de asemeni. Deci o duc mai acătării ca ceilalți, cît reușesc a-I fi pe plac, înscriindu-se-n tematica dată omenirii de CER. Și li se îngăduie cîte ceva dar nu totul în viață, nu-I îndeplinesc cum e cerința chiar totul.
  Și-n final nu-s 100% mulțumiți cum pleacă de pe aici, uneori nici nu apucă să-și dea seama. De momentul ales de EL să-și încheie viața, deci se impune strașnică drămuire. Chiar în relațiile cu EL mai apropiate, de știut cît mai bine cum ni se cere a-I fi. Nu la întîmplare, nu-i nimica lăsat de SUS să-I scape, ci totu-i strașnic socotit între noi și EL.
  Astfel orice neconcordanță ce ne deranjează e de luat legătura imediat cu CER-ul. Și de aflat și îndreptat, că altfel nu se poate trăi cum sîntem dați a fi 100%.

4000...Mai dihai dedați la nesăbuințe.

  Deci nu sîntem la nimereală o creație a naturii Pămîntului, ci pe Pămînt dar ca orice-i făurit. Cu Cap de pe aicea și noi o vietate dar mai aparte cu gîndirea dată cum n-o au alte făpturi terestre. Într-o conviețuire și c-o spiritualitate ce ne întreține de SUS viața înspre o cunoaștere. Ce nu-i finită încă, ci-n timp și spațiu cînd va fi să fie, vom afla cînd ne vom afla și noi.
  Mai acătării cum porniți sîntem a fi, dar ne-am împotmolit în hățișul neputințelor. De tot soiul, umane, dar ce nu ne fac cinste între noi, în natură și mai ales în fața CER-ului. Ce încă nu și-o aflat, și-I nerăbdător Îndelungrăbdătorul, treaba pentru care-I și pe aicea nu degeaba. Ci împreună noi și EL, de fapt mai bine zis EL și noi să-L urmăm, dar ți-ai găsit cu noi așa neîndemînatici.
  La bine și util, nici cînd și de frumos, ce-i așa o raritate, mai dihai dedați la nesăbuințe.

3998...Că rău vor tot ajunge mereu!.

  Nici islamul nu sare departe de neputința omenească în fața cerințelor SALE. E ceva mai aplecat teoretic înspre EL și o dreptate după ei oarecum nu-n toate cazurile. Și cu bun-simț, ci mai mult după ureche într-o sălbatică pornire nedreptă și fără bunătatea. Cerută de SUS între noi oamenii cumsecade și-n natură respectîndu-ne menirea.
  Că-I interzis lumii în afara lor să I se adresese cu Alah, pretenții de țoapă cu poalele-n cap. Nu-și văd fundul gol la care ei o tot iau de o vreme încoace șuturi năprasnice în părăsirea. Ce-o au de tot tras că nu-L respectă cum li se cere conform literei legii LUI date omenirii. Nu după cîte percepte strîmbe ale unor neaveniți, că văd ce au de tras, ori nu li-i clar?!!
  Să-și tragă pe seamă înspre îndreptarea umană corectă cu bună-voință domoală. Și de EL să cate corect, ferindu-se de a îmbrățișa tot răul, că rău vor tot ajunge mereu!

3915...Ai erei ce-i în curs.

  EL are o preocupare aparte și de natura Pămîntului în întregul ei și nu numai. Nu știm majoritatea zdrobitoare toate cele ce-s în nepriceputa lume de conlucrare. De SUS cu așa firescul Pămînt și împrejurimile înconjurătoare de care noi nu știm. Decît că-s frumoase, sălbatice, neașteptate, rudimentare unele și nu-s, ci-i un tot.  În evoluția firească și nouă, dar noi ne ținem tare deștepți departe de EL și ea.
    Și dăm în gropile propriei neputințe, lăsați de oarece izbeliște de nu-i și nu-i chip. Altfel, demontrîndu-ne și celorlalți și LUI, că nu știm ce vrem dintotdeauna. De fapt vrem de toate cele, dar nu știm a le gestiona corect, nici propria viață aiurită. Nu cumsecade și cu EL în prim-planul vieții cît mai acătării posibil. Că nu-i chiar tare greu de vrem să ne aflăm locul, ce nu-i ăsta pe care ne-am cocoțat.
  Ci în conlucrare cu Divinitatea, natura Pămîntului și noi înșine ne vom domestici ai erei ce-i în curs.

3860...Ci în pauza dinainte de a nu mai fi

  Liberi cu adevărat am vrea fiecare să fim și nu catadicsim niciodată cît am căuta. De nu ne orientează EL și îndreptarea pretinsă de SUS nouă și încă ne dibuită. Ferm și clar defel, nu ne învrednicim în ruptul capului nu ni-i la îndemînă. N-o vedem, ni-i ascunsă încă o vreme, ce nu ni-i nici aproximativ măcar deslușită. Nu că mai e timp, nu e, dar fiind așa înapoiați, din toate punctele de vedere ale CER-ului.
  Nu ne dă prioritatea acestor cunoștințe pînă nu ne dovedim apți de a fi cum ni se tot cere. De ceva vreme, de cînd o venit ultima oară pe la noi și nu numai, ci și din vechime. De vă mai aduceți aminte, cu luare aminte adoptate firesc azi, nu anapoda că-i irosire. De timp și spațiu ca și de materia îndărătnică a vieții neîmplinite de ce oare?!
  Și ne simțim oprimați, nu atunci cînd ne apasă neputința de a fi ceva, ci în pauza dinainte de nu mai fi.

3784... Îndreptîndu-ne corect

  În religiile lumii răul e ceva nedefinit corect, ce ne influențează, ne poate obliga, ceea ce nu-i adevărat. Răul ca și binele-s de SUS date pe Pămînt ca încercări, să ne puie la proba vieții. Nu de pomană existînd, ci-n continuă preocupare de evitare a răului, deocamdată. Că-n viitor cînd va fi vremea și noi mai cu minte, răul va fi retras din lumea oamenilor.
  Și numai binele va triumfa pretutindeni, ne mai fiind alternativa asta deranjantă. Încă și azi, ce ni-i mereu în cale doar om fi netrebnici, needucați corect și-om îmbrățișa. Neputincioși, delăsători în răul și urîta comportare în societate și natură. Cu urmări pe măsură cînd socotește EL, lăsîndu-ne din mînă și înșfăcîndu-ne forțele pedepsitoare.
  Dăm de nevoi, desnădejdii, doar ne vom dezmetici și atunci, îndreptîndu-ne corect.

3762...Mai pe Pămînt luată cum trebuie

  EL se socotește că-I bun, e o părere, E drept și îngăduitor și cu nedreptăți și răutăți. Doar o vreme socotită SUS, după care schimbă foaia și vedem noi în părăsire cum e de nasol. De trăit cu frica-n sîn mereu nesiguri pe ziua de mîine, încercare dată a ne dezmetici. Dacă-i posibil, că-n așa înstrăinare de EL și fără îndreptarea firească, e tare greu.
  Neștiutori de bine, util și mai ales frumos, fără minte în porniri necugetate, ce nu-L privesc corect. Ci cîte închipuiri necurate și minciuni în nelegiuiri ce EL nu le îngăduie și ne părăsește. Plătind și cu viața, după alte încercări mai domoale, de ne prindem, dacă nu, nu. Prinderea, să ne dăm seama de ce și cum e de făcut să fie bine, e în baza vieții știute.
  Dar azi în așa îndepărtare de EL și noi cum trebuie și nu știm a fi, e dificil încă o vreme. Cînd va fi sperăm lumina SA mai pe Pămînt luată cum trebuie, nu minciuna.

3689..Așa din seninul Pămîntului

  Rostul nostru prin lume, pe Pămînt nu-i deloc întîmpare, ci programare strictă. De SUS și urmăm un traseu de cunoaștere în dobîndire continuă, trebuincioasă. Ce ne va edifica în relațiile cu CER-ul, natura Pămîntului și-ntre noi oamenii. Universul își are menirea ce încă n-o știm mai defel, limitați în comportări benefice.
  Între noi înșine încă și EL ne limitează, dezvăluirea celor ce-I sînt mai la îndemînă. Firesc și pentru noi nefirești, din vina noastră, neputincioșii ce trebuie să ne îndreptăm. Căutîndu-ne de noi cum e nevoie, firesc și cu adevărat cumsecade a fi. În care viața nu-i un fenomen natural, așa la întîmplare, mai ales viața oamenilor.
  Ce sîntem, nu o năstrușnică arătare datorită hazardului, așa din seninul Pămîntului.