3762...Mai pe Pămînt luată cum trebuie

  EL se socotește că-I bun, e o părere, E drept și îngăduitor și cu nedreptăți și răutăți. Doar o vreme socotită SUS, după care schimbă foaia și vedem noi în părăsire cum e de nasol. De trăit cu frica-n sîn mereu nesiguri pe ziua de mîine, încercare dată a ne dezmetici. Dacă-i posibil, că-n așa înstrăinare de EL și fără îndreptarea firească, e tare greu.
  Neștiutori de bine, util și mai ales frumos, fără minte în porniri necugetate, ce nu-L privesc corect. Ci cîte închipuiri necurate și minciuni în nelegiuiri ce EL nu le îngăduie și ne părăsește. Plătind și cu viața, după alte încercări mai domoale, de ne prindem, dacă nu, nu. Prinderea, să ne dăm seama de ce și cum e de făcut să fie bine, e în baza vieții știute.
  Dar azi în așa îndepărtare de EL și noi cum trebuie și nu știm a fi, e dificil încă o vreme. Cînd va fi sperăm lumina SA mai pe Pămînt luată cum trebuie, nu minciuna.

3309.Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții

  Încercăm a ne băga unde nu ne fierbe oala, zicem că ne trezim și nu-i adevărat. Doar o părere, e încă cale lungă ca s-ajungă, nu sîntem de izbeliște lăsați dar nici prea îndrumați. Ci ni se cer anumite îndepliniri clare și ferm aduse între noi toți, nu putem încă face asta. Îndreptarea de sus pînă jos în dreptul fiecăruia ni-i greoaie, nepricepută.
  Destule rămășițe nedrepte încă ne încurcă, tineretul ni-i speranța, cu a lui avînt. Dar și minte venerabilă în desăvîrșiri încă ne visate, e de lucru și sîntem lăsați să alegem. Să ne și alegem și culesul ne va întări aducîndu-ne prinosul de adevăr uman corespunzător. Cunoașterii trebuincioase cînd va fi să fie, nu știm încă, doar Acolo se știe.
  Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții.