3309.Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții

  Încercăm a ne băga unde nu ne fierbe oala, zicem că ne trezim și nu-i adevărat. Doar o părere, e încă cale lungă ca s-ajungă, nu sîntem de izbeliște lăsați dar nici prea îndrumați. Ci ni se cer anumite îndepliniri clare și ferm aduse între noi toți, nu putem încă face asta. Îndreptarea de sus pînă jos în dreptul fiecăruia ni-i greoaie, nepricepută.
  Destule rămășițe nedrepte încă ne încurcă, tineretul ni-i speranța, cu a lui avînt. Dar și minte venerabilă în desăvîrșiri încă ne visate, e de lucru și sîntem lăsați să alegem. Să ne și alegem și culesul ne va întări aducîndu-ne prinosul de adevăr uman corespunzător. Cunoașterii trebuincioase cînd va fi să fie, nu știm încă, doar Acolo se știe.
  Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții.