4223..Pretutindeni.

  Ne trezim că-i timp în îmbunătățire cu speranța ce moare ultima și vremea ține cu noi, soarele-i mai darnic din ce în ce. Și parcă totul reînvie și-i miros de primăvară, ca și gîzele ne repezim pe afară, improvizăm cu porniri din sfere mai înalte. Chiar de-i primejdioadă calea, ne descurcăm oarecum, nu tare mulțumitor nici pentru unii nici pentru alții.
  Cumva se află și alte căi de amintiri cam de mult trecute, ce cîndva ne foloseau și bucura viața, acuma-s doar parcă părăsiri spre uitare. Le privim cu nostalgii tare încurcați în inexplicații, așa-i vremea în curs neclar deocamdată trăită destul de fără noimă. Sînt continuări la fel de aproximate, ne ducem spre un ceva cu speranța de mai bine și chiar așa și pare.
  Nu cred că mult vom fi lăsați într-o ceață, da-i clară ziua ce-o trăim cu întemeiate trăiri de bine pe ceea ce se simte cam pretutindeni.

3823...Oricînd și oriunde veți fi primiți, vă așteptă

  Că ne trezim din te miri ce bîrfind și ne bîrfim comportarea nedemnă, fără gînd de îndreptare. Ci așa o spovedanie nelegiuită, că doar în fața SA-i corect și cu adevărat de căutat. Strădania sincerității depline, între oameni e tărășenie aiurea și fără temei corect. Că-n religii neroade se obișnuiește, treaba respectivilor că-s în afara legii SALE.
  Să-și aducă aminte că știu ce-i corect și să se alinieze, că-i bai și asta știu că pătimesc. Dar voind netrebnicia o află fără folos, ci-n necazuri cu toții neputincioșii. SĂI și ai noștri împreună cu destui gură-cască, naivi fără cunoștințele adevărate. Înspre EL și cerințele CER-ului, repetate odinioară și la care EL n-o renunțat niciodată.
  Că-i un întreg ceremonial tras de păr să pară acătării și nu-i, ci doar simplu în fața LUI. Oricînd și oriunde veți fi primiți cu folos doar acolo vă așteaptă EL pe fiecare.

3309.Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții

  Încercăm a ne băga unde nu ne fierbe oala, zicem că ne trezim și nu-i adevărat. Doar o părere, e încă cale lungă ca s-ajungă, nu sîntem de izbeliște lăsați dar nici prea îndrumați. Ci ni se cer anumite îndepliniri clare și ferm aduse între noi toți, nu putem încă face asta. Îndreptarea de sus pînă jos în dreptul fiecăruia ni-i greoaie, nepricepută.
  Destule rămășițe nedrepte încă ne încurcă, tineretul ni-i speranța, cu a lui avînt. Dar și minte venerabilă în desăvîrșiri încă ne visate, e de lucru și sîntem lăsați să alegem. Să ne și alegem și culesul ne va întări aducîndu-ne prinosul de adevăr uman corespunzător. Cunoașterii trebuincioase cînd va fi să fie, nu știm încă, doar Acolo se știe.
  Ne închipuim cîte năstrușnice izbînzi și-s doar iluzii, ce țin o vreme și se pot molipsi și alții.

3277.Încercare dată, nepricepîndu-ne menirea întortochiată, de speranțe plină, dar greu de atins

  Căutîndu-ne a nu fi orbi la figurat, ci dîndu-ne seama de ceea ce trebuie să fim, oameni. De nu, avem parte de belele și o tot ducem într-o letargie, să ne trezim și alții ne întind mîna cu speranțe. De mai bine, urmîndu-i în bine și util, chiar și-n frumosul uman. Uitînd de firea neroadă nouă, totuși în viață dați a ne salva, încercările să le trecem cum trebuie.
  Demni, dezmeticiți, cît pricepem, că-i foarte greu încă destul de însingurați în nedreptatea lumii. Fără EL, care oricum îL vom afla de ne căznim și EL fiindu-ne în preajmă simțit de dorim asta, doar să-L abordăm. Cum trebuie, făcîndu-ne timp și cu efort adevărat cumsecade, în timpul alocat. Dezmeticirii firești, ne ratînd salvarea și cunoașterea adevărului izbăvitor în conlucrare bună între oameni.
  Că vine finalul, așteptat, știut, dar mereu pe nepregătite, cu toate că sîntem atenționați. Prin ceea ce alții află, aflînd și noi, de nu avem minte la timp, ce pățim, nemulțumiți părăsim. Încercarea dată, nepricepîndu-ne menirea întortochiată, de speranțe plină, dar foarte greu de atins.

3242.Și chiar noi înșine vrem atunci să evadăm din ea, ulterior regretînd și cu tare ce se tot țin de noi

  Ne trezim deodată, crescînd, deposedați, furați de plăcerile lumii copilăriei, izgoniți din așa frumusețe. Basm și feerie, nu la toți, chiar și azi în așa nedreptate fudulă și egoistă. Resemnata inocență, neputința dezorientată și ghidușă, admisă și tolerată oriunde și oricui. Gingășie fără durată, ușor de distrus, atît de frumoasă și neputincioasă în același timp.
  Parcă să știm că-n continuare  tot așa viața corectă nu-i posibilă, ci mințirea dreptății. În toate cele, imoralitatea și nedreptatea tare și mare. Dar să revenim, pubertatea ne smulge din naiva viață, ce ne-o dorim veșnică. Din ea eventual să ne pensionăm și astfel să continuăm, poate așa îL vom afla mai ușor și bine. Ne tulburați de o existență neclară în lumea fără EL și cele necesare binelui util și frumos.
  Ne vor lipsi răsfățurile, toleranța dusă la extreme inadmisibile la cei mari. Fragili și așa ne tot dorim a fi, dar nu ne mai suferă nimeni, că am depășit baremul firii. Și chiar noi înșine parcă și din ce mai tare vrem atunci să evadăm din ea, ulterior poate cu destule regrete și tare ce se tot țin de noi.

2960.Destul de acru dosit și mințim cu nerușinare

  Ne trezim fiind din porniri îndepărtate fără Dumnezeul Adevărat, că dezinformați. Mințiți în cel mai ordinar fel, josnic și fățarnic, ne aliniem vrem nu vrem. Lipsindu-ne Baza vieții, ne pornim și încă aprig uneori, nedrepți contra altora. La fel de îndepărtați de cauza SA și a noastră corectă, forțînd argumente nedrepte. Necunoașterea lumii în tema SA și a legăturii noastre cu EL.
  Greșindu-I și unii și alții fără EL și Adevărul SĂU și al nostru pe Pămînt. Corigenți de multe veacuri cunoașterii necesare existenței omului pe Pămînt, părăsiți. Am tot pătimit și nici acuma nu sîntem scutiți, cu toate că se cam știe Adevărul. Dar nu-I încă văzut bine și destul de acru dosit și mințim cu nerușinare.
  Foarte costisitoare de foarte multă vreme, pentru umanitatea dezinformată. Și înțînat habotnică în prostia lumii, fudulă și înrăită pe tema minciunii fluturate încă.

2706.Aflăm răspunsuri începînd din acel moment

  Ne trezim că existăm și cu o sumedenie de întrebări fără răspuns. Printre ele și cea de E EL undeva și Cine E? Și cine sîntem noi în raport cu EL? Mai rară așa curiozitate, e de străbătut ceva timp și spațiu din viață, și-L vom afla de ținem neapărat corect. Că-I destul de dosit, dar totuși de dorim și-n gînd ne adresăm cu curaj LUI. Sigur aflăm răspunsuri începînd din acel moment, doar să-I fim sinceri.
  Și astfel se petrece un fapt, aflînd de un ne-fapt că E în lume, ne dezmeticim. În scurt timp și-L credem, aievea în noi aflîndu-L, oriunde-I prezent și nu mai sîntem. Necunoscători în EL, ci ne încredem fără șovăire, deplin să-L tot aflăm, dorim. Nu-i simplu și nimeni nu ne ajută fățiș, ci prin ricoșeu unii și alții, nici nu-și dau seama. Important e să fim receptivi la bine și util mereu cu gîndul la EL.
  Că EL de cînd e lumea s-o tot încrezut în diverși inși, să-L ajute a scoate omenirea din impasuri. Chiar de nu-L știau mai deloc, Li se impunea în traseul vieții lor și-L urmau încrezători. Chiar de nu știau mai nimica cum se va și termina.

1896.Să ne facem datoria de om

   Să nu ne trezim barbari în gîndirea că-i stăpîna vieții, că nu-i așa ci cuminți în toate. Doar se mai poate cunpătarea să ne îndrumeze între vis și ralitatea rațiunii. Să ne facem datoria de om, că n-o prea știm, de atîta nedreptate și abureală strîmbă. LUI și nouă, în așa nevoie de realitate sîntem încă, pînă va dori EL să intervină.
   Și vom avea de îndreptat nedreptatea adunată în secole multe, făcîndu-ne datoria. Față de EL și obligîndu-ne să fim cum trebuie în toate cele omenești și nu numai. Datorie îndeplinită cumsecade, nu intoleranță și fărădelege, că EL ne va fi aproape. Și-L vom afla mai altfel și nu ne va mai permite multe derapaje.
   Nu cred că vom mai fi așa de inconștienți ca acuma, într-atît încît să fie nevoit. Iar să ne părăsească ca acuma și-n suferințe și disperări să ne sfîrșim neștiutori. Ci ruptura cu acest prezent nedrept, va fi totală, în timp, aflînd ce trebuie și cum trebuie.

1820.Adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-i

   Ne trezim liber-cugetători într-o societate în care valorile SALE și a omului nu-s. Se află în paragină de mult tare și dezorientat, cauți răspunsuri. Da adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-ți face cu ochiul, așa că ești ceva nedefinit încă. Un căutător de multe și mărunte ale vieții și spiritualitate în general. Dar de regulă de nu dai de EL, rateul vieții, doar să fii îndreptat, scapi mai ușor.
   Că de regulă aflarea dreptății, ca să răzbești în nedreptatea asta generală. E un demers nu prea plăcut vederii celorlanți, ce nu pricep de regulă nimic din viață. Se poate să reușești și de unul singur, tare încăpăținat și cu EL alăturea cînd reușești să-L afli. Începe greul și necunoscutul ți se relevă îndreptîndu-te și altele ce meriți.

   Sîntem tentați de a fi mereu eroici, visăm ne iluzionăm cu verzi și uscate. E greu de aflat ce vrem cu ușurință, ci-n timp cu răbdarea treci marea. Nemulțumiți unii de-o simplă trecere prin viață, așa acolo în anonimatul nedreptei căi. Că așa cum e condiția umană cu minciuni și urîte chiar rele implicări. Nu ne dăm seama că avem parte de înălțare prin spirit și cunoașterea dobîndită.
   Nu-i ușor că-i nevoie de caznă, preocupare demnă și cîteodată și de inconștiență. Cînd simți că te depășesc cerințele ce nu le pricepi, de nu ai un reazem nu-ți merge.

1647.Argumente și mijloace, nu ai cum I te împotrivi

   E o stare de nebunie generală, ne dăm seama că nimeni nu-i nebun cu adevărat. Ci nițel fiecare e cam nebun în felul său, o fi așa timpul, ori așa ne e firea? În stadiul acesta al aflării noastre în lume.
   Din felul nostru obișnuit de a fi, ne trezim că dorim și alții să se inspire. Și chiar de s-ar putea cît mai mulți și necondiționat, așa de zurlii sînt unii. Toleranța înainte de toate, dar în privința SA, e altă mîncare de pește. E Baza vieții, fără EL nu eram și de sîntem datori-I sîntem, de vrem ori nu. Ne obligă, are și argumente și mijloace și nu ai cum I te împotrivi.
   Și nici nu-i greu să fim cum dorește, moralizați, în bine și să-L știm, simplu și fără complicații. Că de regulă nu ne plac lucrurile simple și nu ne lăsăm pînă nu le complicăm în mod inexplicabil.
   Presupunem doar, El știind adevărul, un timp ne-o lăsat mai liberi să ne găsim calea. Chiar și fără EL, așa am ajuns acuma în fața SA. E ca în fața unui ogor ne lucrat mult timp. Năpădit de buruieni, sînt răzlețite din varii motive și plante bune. Ce ți-ar fi de folos, cum să faci? Ierbicidezi totul și avînd timp reiei cultura, se poate ca să nu mai fie timp favorabil și să muncești degeaba.
    Să ai un ierbicid selectiv, doar excelent și indiferent de stadiul culturilor. Și poate nu rentează, ori pur și simplu și buruienile nu-s chiar de azvîrlit toate. Mai sînt și în anumite condiții le poți schimba în folositoare. De-ți bați nițel capul și obții realizări din te miri ce, neînsemnate și obișnuite.
   Deci cele mai bune rezultate le poți doar cu  migală, aflînd ce-i de făcut și să nu vrei să pierzi nimica. Ori cît mai mici piederi și de recuperat cît mai mult, dintr-un ogor compromis la prima vedere.
    Doar EL poate face astfel de minuni, cu noi ce de regulă, părem compromiși de nedreptatea ce ne-o cuprins în toate sferele de viață. Inclusiv și-i grav, și-n spiritualitatea ce-I era prin firea lucrurilor, doar a LUI .