4360..Biata de ea.

  Să nu ne irosim degeaba-n lume, cu ale lumii neajunsuri pur trecătoare, chiar de ne ademenesc destule desfrîuri coborîtoare. Coborînd din sfera dată nouă spre continuă înălțare și noi prostiți de cîte exemple prost înțelese, ce-s pe lume doar să ne încerce. Și cum vedem asta? În generații, de nu sîntem destul de destupați la minte să ne știm interesul, firescul uman, convenția pentru care sîntem pe aicea.
  Da! o înțelegere făcută Acolo, doar Acolo, cu noi doar în proiect de reușită înălțătoare, ființă ce încă nu ne dăm rînd a-L dezamăgi. Și nu oricum ci cît mai rău căutăm neputința de a fi oamenii dați și nerealizații pășind mîndri de nelegiuirile ce curg gîrlă. Între noi, natură și fără EL tocmim nepriceperi de cînd lumea, ticluite de-L punem în posturi foarte neplăcute, de ne tot amînă.
  Convenita și încă ne pusa în practică conlucrare benefică tuturora, încă-i departe acea desfășurare, biata de ea, și noi ca și restul răzgîiați.

4309..Năzuim și nu știm.

  De fapt comportîndu-ne cum ne dorește EL nouă să-I fim alăturea la bine și la rău, mai ales cînd e cazul aflîndu-ne cum trebuie. Prin lume nu anapoda în raport de EL și noi, ci acătării, conform datului ce nu toți îl și conștientizăm corect, aflîndu-ne în derive diferite față de omenia. Ce ar trebui să ne caracterizeze cît mai bine, cu binele în față, drepți și cu bun-simț oriunde pe Pămînt și nu numai.
  Deci sprijinindu-L pe EL ne sprijinim pe noi toți, planeta Pămînt, sistemul solar, universul în care ființăm și sigur nici nu știm cu ce potențial. De viață încă neștiută complet, ci aproximată în mari erori din vini diferite, părăsiți și ne îndrumați normal încă. Dar nu-i un capăt de țară, se va reveni cît de curînd asupra noastră cu tot elanul CER-ului și ne vor reabilita cum trebuie cu toții.
  Numai să  fim pe fază cooperanți și să ne dăm pe brazdă, cum ni se va cere, nu de pomană, ci-n conformitate și cu ceea ce năzuim noi și nu știm complet.

4301..Vrerea bună.

  Să nu confundăm credința adevărată-n EL, cu religiile ce-s prin lume ieri și azi, doar acea din vechime pretinsă poporului acela. Ales de EL era atunci și numai atunci la zi cum trebuia pentru scurtele perioade de ne încălcare, de altfel încălcînd vinovații plătiră. De nu mai sînt defel, cu nesemnificative ciurucuri ce EL le știe și socotește ca atare și noi  lumea nu știm defel.
  De ce ciurucuri? că EL dorește întreaga umanitate de azi să-L știe, respecte și crede doar pe EL cum trebuie și se va afla. Cînd va fi vremea la detaliu cerința SA și-o vom respecta, că altă cale nu va fi, de vor fi diferențe ori asemănări cu te miri ce religii. Îs azi încă ori ieri, vom trăi și vom vedea atunci ce și cum și nu că le vom cîntări, ci respecta cum se cuvine și pace.
  Discuțiile-s încă pentru aceste vremi ce nu le știm vrerea bună, ci îndărătnica neputință de a fi oamenii dați a fi între noi, natură și-n fața SA.

4148...Atunci fără zăbavă.

  Să ne îndeplinim datoria de părinți responsabili cît vom trăi pe Pămînt, nu anapoda cum e încă prin lume obiceiul nefiresc. Și care-L silește să ne părăsească și în suferințe nici nu ne dumirim de ce? dezinformați și nedrepți în societăți fără Dumnezeu. Unicul din CER, înlocuit pe alocuri de religii păgîne cu cîte închipuiri nătînge ce încă se țin tare pe aicea în pofida necazurilor de tot felul și a morții grăbite.
  Ne avînd omenirea timp să-și savureze pe de-a-ntregul viața, ciobită din neputințe și nelegiuiri ce contează. Mereu SUS, dar pe jos nu prea se vrea a ști ce trebuie de cam cînd lumea asta împămîntenită necorespunzător și încă o vreme. Ce ne va fi anunțată cînd va fi pe gata, luîndu-ne după ceea ce trebuie SUS și jos la fel va fi, vom trăi și vom vedea atunci fără zăbavă.

4103...Consideră că merită.

  Să zicem cei cca. douăzeci de milioane de cazari cînd au trecut la mozaism. Nu au știut de obligațiile ferme ale evreilor de atunci în fața SA, chiar de erau. Vai de capul lor sub pedepse groaznice în întreaga lume cunoscută atunci. Masele de jos ale iudeilor de pretutindeni răzlețiți prin teroare, că nu-L pricepuseră. Că-I foarte greu E Dumnezeu și noi oameni chiar de avem gîndire și spirit Divin.
  Nu-I sîntem chiar pe măsură ci-n timp și spațiu, cred după multă încă vreme. Vom fi în măsură să ne pricepem împreună cu EL la calea de urmat. Atunci acum cca. un mileniu și cîteva secole, acei neaveniți în tabăra SA. Fără să-L fi întrebat nimeni în mod responsabil, nici azi nu-s cum trebuie, conștienți. Că au îmbrăcat cămășile morții, terorii, înfricoșării, lașității și celelalte demersuri.
  Din panoplia SA adresată nouă rătăciții pe coclaurile neputințelor ordinare. Mai ales că acei intruși căutau o scurtătură și au găsit și azi, ce EL consideră că merită.

4051...Ci-n derîdere chiar în mică măsură.

  Ca să vedem și ne costă ce nu credem, atunci în 1935 EL avertiza întreaga omenire de pe la noi. De pe meleagurile noastre, bazîndu-se și pe mass-media vremii care volens nolens. Își facea datoria informînd atunci despre EL și cerința LUI către lume oarecum. În general, nu numai la țărișoara de atunci înfiripată oarecum, zic cu înlesnirea LUI.
  Și-I mulțumim mereu, dar atunci nu L-am prea băgat în seamă nici noi cum dorea. CER-ul și nici lumea în întregul ei, informată cît se putea la acea oră, că ni se pregătea. Dezastrul mondial ce-o urmat că nu L-am luat în serios, chiar într-un serios. Ce trebuia să depășească așteptările SALE, nu încă să-L nemulțumească cum o fost de fapt.
  Ne luat în seamă suficient nici pe la noi, ci-n derîdere oarecum chiar și-n foarte mică măsură.

3939...Doar de EL va dori cumva.

  Să ne strecurăm nevăzuți ori cu nebună îndrăzneală spre EL, nu ține. EL pe lîngă lumea ce ni se opune îndreptărilor de orice fel, nu ce-i nesocotesc aberațiile. Neputințele de omenire corectă între noi și-n fața SA, nu le putem învinge pe față. Nici între oameni, nici în fața LUI, pe furiș doar între oameni de sîntem abili și desăvîrșiți.
  Incorigibili doar cu mare fereală și astîmpărare oarecum, ceea ce-i destul de greu. Nici EL nu ne admite apropierea de EL și Lumea LUI, nu sîntem de nasul LUI. Și încă o vreme nu-i posibil, că-L dezamăgim continuu și nu ne interesează. Din varii motive, EL fiind prea SUS și noi prea jos în ambele concepții, Cerească și terestră.
  Nu ne putem întîlni, nu avem ce admite unii de la alții încă o vreme, doar de EL va dori cumva.

3911...Nu știm mai nimica

  Schimbarea bună și cu EL, ce-o dorește EL în lume, nu-i peste noapte. Ci-n timp și spațiu întregului glob Pămîntesc, între toți oamenii, nu sporadic. Ci de durată lungă, chiar foarte lungă, să fim civilizați în bine și dreptate de EL știind. Cum e normal și ne vom înțelege cu CER-ul atunci, nu oricum ci-n niște limite aflate. În care ne vom negocia o înțelegere îndelungată și astfel viața pe Pămînt.
  Se va modifica în alți parametri de durată și fără atîta nesiguranță și nevoi. Și chiar problema morții nu va mai fi de actualitate, vom trăi și vom vedea. Că-s foarte multe de schimbat în CER și pe Pămînt, în timp cam înțepenite în ceea ce trăim. Cam de cînd lumea crescendo înspre neputința de a-I fi cum trebuie LUI și consecința. Noi cam abandonați în diferite necunoașteri și-n necazuri gîrlă.
  Fără grabă, cu toate că eu sincer asta doream odată pentru totdeauna. Să ne vedem noi cu sacii în căruță pe distanțe de eoni, nu fără EL, dar încă nu știm mai nimica.

3895...Dar nici acuma cu mintea la cap

  Nații întregi, țări mai acătării și totuși fără preocupări de aflare a SA corecte. Se fac de rîs prin neputința de a fi cum trebuie în fața SA și-n lume în general. Nedrepte, imorale și c-o civilizație șchioapă, dar tare puse pe netrebnicia neputințelor. De a fi dezmeticiți, îndreptați, cumsecade între oameni responsabili să nu-I mai greșească.
  Plătind cu vîrf și îndesat, oricînd că minte tot nu au nici acuma, complăcîndu-se. Ne luării SALE cum trebuie în serios, ci din contra conlucrînd cu tărășeniile, Religiile ce-I întorc spatele fudule de așa prostie tîmpă, nerușinată, ba și netrebnici între oameni și-n natură.
  Văzînd, trăgînd concluzii eronate despre EL și noi, chiar după strașnice părăsiri. Ce au îndoliat o lume întreagă, urgisîtă groaznic, dar nici acuma cu mintea la cap.

3885...Chiar de cam știm că-i rateu viața

  De la o vîrstă decădem, nu mai sîntem așa în formă, sensul vieții nu-l mai percepem așa viu. Ni se cam îneacă corăbiile într-un larg ce nu-i chiar așa larg, strîmtorați din lipsa perspectivelor. Cel puțin de nu și a altora ce o dată ne rețineau într-o lume chiar neînsemnată. Cum îmi dau seama debia acuma, dar ce mai contează, ne agățăm de paiul plutitor.
  Noi odinioară mai vii, acuma cam delăsători, încă nu chiar compromiși. Năzuința cu EL alăturea, chiar de-I de ne înțeles și nu se dă-n vînt să ne lămurim. E totuși o aflare de noutăți într-un domeniu esențial, chiar Esența viețuirii noastre pe aicea. Dar cine mai are timp într-o așa vînzoleală nebună, nebună fără cap și coadă. De noi cum trebuie să mai fim și încă de EL, așa pretențios și prețios în toate cele.
  Nu ne mai complicăm, de nu vrea să-L știm, nu-L știm și pace, chiar de cam știm că-i rateu viața.

3883... Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă

  Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă și nu-i putem face față. Ne dă-napoi mereu uitînd de bine și util ca și de frumos nici vorbă, urîțindu-ne viața. Nu tehnic și științific mai cunoaștem pași, dar neputința și fărădelegea între oameni. E în toi, spoiala arătoasă peste găunoasa realitate din noi și de peste tot.
  Înșeală, ne înșelăm pe noi înșine mereu cu tertipuri și fățărnicia unor împliniri neîmpliniri. În adevăr ne ducem singuri de nas cum sîntem în așa mediu ostil dreptății și moralei. Ici și colo mai se chinuie bunul-simț să mai supraviețuiască ca și binele în fața răului. Ce ne domină existența, nepăsători, încăpăținați în neorînduieli, ci-n deriva neputinței.
  De  a fi oameni cu adevărat, ci însăilări fără vlaga cerută de SUS și așa ratăm trăirea.

3882...Date nouă și uitate voit

  Înaintea pornirii deloc ușoare a afărilor trebuincioase despre EL în așa lume. Umană încă nu cum trebuie mai deloc, supusă încă încercărilor nereușite. Între noi,  ne scăpați de tarele netrebniciei și despre EL neștiutori cam deloc. E necesară deci mai întîi cunoașterea corectă a noastră intimă, neascunsă, needucată. Măsluită de fărădelegea lumii fără EL, ce ne contaminează încă în necurățenii.
  Ne sincerități, ne știind cum trebuie să fim între noi și-n fața SA, delăsători, apucați. Nedemni și tot cortegiul neomeniei în care ne complacem de tare multă vreme. Neputincioși hălăduim prin așa putoare de viață necurată și nu reacționăm bine. Înspre îndreptarea firească, dată din facerea lumii atunci la începuturi de încercare umană pe Pămînt.
  E de redefinit omul cumsecade după ale  SALE principii date nouă și uitate voit.

3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!

3816...Chemat să ne modeleze

  Dacă ne comportăm cum ne comportăm prin lume, natură și-n fața SA, ce ne știe. Absolut orice facem bine ori rău și gîndim și anticipativ și nu intervine. Dar de ce-i pasă de noi, că se zice de nedrepți că nu ar trebui, fiecare cu ale lui. EL cu Lumea SA și ale LUI din CER și de oriunde în afara noastră însă. Și nu-i așa fiind creația SA pe Pămînt avem o menire ce încă nu-i știută și de asta mirarea.
  De ce oare EL ne caută-n coarne atîta amar de vreme în loc să ne lase cum putem fi. Nu, E interesat de absolut orice facem și dintotdeauna așa o fost, fiind rodul creației SALE. Ce nu-i edificată nici vorbă, mai avem mult și bine de aflat înspre ceea ce vom fi. Sîntem încă-n lucru și-i bine să nu știe prea mulți ce va urma și să nu se amestece.
  Unde nu le fierbe oala, chiar și dintre oameni, că numai EL E chemat să ne modeleze.

3812...Nu sîntem capabili

  O mare eroare prin lume tot umblă, că elitele sociale și conducerea națiilor. Sînt de competența SA, NU! EL E în cele legate de ceea ce-i benefic omului cu adevărat, demn și de cunoașterea SA adevărată. Deci ne mințim singuri cînd spunem unsul domnului, la un oarecare ajuns undeva sus. Într-o societate umană indiferent de mărimea, domeniu și tăria ei, nu contează.
  EL ne lasă pe noi de multă, tare multă vreme să ne îngrijim de lumea noastră. Și doar de-i periclităm programul CER-ului de pe Pămînt, intervine punctual uneori. Nici nu știm, nu ne informează doar constatăm întorsături și schimbări în istoria noastră. Ce au un curs ce nu-l pricepem mai defel, din vina ne ținerii legăturii cu EL. Nu sîntem capabili și nici EL prea interesat, arzîndu-ne în trecut cu încercarea aleasă atunci.

3811...Ce trebuie menținut bec

  Să-i mințim pe oameni și pe noi înșine prin gesturi, mimică și alte îndeletniciri. Neadevărate, doar de fațadă în lume, că am fi chipurile în relații corecte cu EL, și-n realitate nu. Adică prin personificarea părții bustului spre a elitei sociale, dar în realitate. O mare gogonată minciună-i totul, o apă și un pămînt, o mocirlă îngînfată ce nu duce nicăieri.
  Că doar în fața SA cum sîntem contează, să știți bine oamenii ai Terrei. Celelalte toate îs doar bagatele bune de mințit copii și pe gură-cască destui. Deci înfăptuirile de umplutură nu contează, ci doar esența lucrurilor ce le gîndiți, simțiți și înfăptuiți. Doar cu convingere demnă adevărată din inimă pentru inimă curată, pură, sinceră cu adevărat.
  Ceea ce-i altceva și ține de interiorul fiecăruia, ce trebuie menținut bec, altfel e rateu viața.

3763...Să ne învățăm a fi între noi corespunzători

  Sîntem tentați unii mai cu moț și oarece cunoștințe, să zică că știu ce trebuie. Se înșeală, în astă lume așa limitată de neputințe și opreliști de SUS. Cu toate avîntatele luări cu asalt a unor cunoștințe deosebite în lume. Nu putem ști Esențele vieții și ce-i viața și toate celelalte în legătură cu noi și natura Pămîntului. Degeaba încă nu merităm și nu avem habar cum e de făcut încă, necorespunzători.
  Cum îi sîntem în fața LUI și-ntre noi de asemenea nedrepți și imorali. Și cîte alte neajunsuri ce ne îndepărtează de calea căutată de EL pentru noi a ne adapta. Încă nu dăm dovadă că am vrea cît de cît și cred că nu-i vremea. Semnalizarea de SUS încă nu-i pornită și nu știm cînd va dori EL să-I fim pe fază. Vom avea destule de aflat și renunțat la numeroase necuviințe și luarea altora.
  Cum trebuie în primire să ne învățăm a fi între noi și cu EL de asemenea corespunzători.

3756...Dezmeticiri a începe construirea lumii corecte

  E riscantă libertatea pe Pămînt în așa lume, unde nu știm ce-i cu noi. Nu mai sîntem și nici nu am fost cu totul liberi ci avem constrîngeri bune de SUS, dar nu le mai știm. Nici nu le-am știut, că vremea lor e alta, sub aflarea SA cu adevărat cum trebuie. Și nu am avut răbdarea necesară dată odinioară și EL sătul de noi ne-o alungat.
  De la EL și-n derivă încă am ajuns aci, azi cum sîntem incomplet conștienți de EL și noi. Și parțialitatea asta-i dăunătoare că nu ne dă voie la Adevărul SĂU și cu noi pe aproape. Afîndu-ne menirea în cursuri de urmat cu toții înspre o devenire necunoscută. Cursuri ce CER-ul ni le va preda cînd vremea va permite încuviințarea SA asupra noastră.
  Dezmeticiți a începe construirea lumii corecte cu coborîri din zări de SUS în aflare.

3623.Dintotdeauna pentru totdeauna în vecii vecilor mereu

  Tainele SALE ne înconjoară de oriunde în lumea asta a oamenilor și-n natura dată pe Pămînt. Se manifestă atunci cînd merităm a le simți ca atare, nu oricînd și oriunde. Și omu-i capabil de aflarea lor cumsecade însă, și-o cam bătut joc religiile de ele. Și-s în derizoriu lumesc unele lăsate de izbeliște, cu așa nerozii pretutindeni.
  Începutul ce trebuie consemnat, convinși fiind de trebuință, conștienți absoluți. Taina botezului săvîrșit în numele LUI, a Tatălui Ceresc, a Lumii Sale de pretutindeni. A Pămîntului cu natura sa benefică și primitoare, a omeniei omului uitată dar oricînd posibil de reînviat cumsecade. Deci a tot ce știm și nu știm de oriunde zicem că facem nemijlocit parte.
  Dintotdeauna pentru totdeauna în vecii vecilor mereu, fără nici un amin, că-i moarte și pagubă, îi de evitat prostia de rostit.

3569...Nu-L uitați că vă uitați menirea și plătiți

  Credem dar nu convinși că ne merge să-L tot ducem cu preșul, pe Dumnezeu. Nu, nu ne merge, de asta-s nevoile prin lume în semn că-I sîntem părăsiți, nu-I mai pasă de respectivii. Nedrepți și alte căderi între oameni-n natură, în  fața LUI, plătind polițele scadente cînd știe CER-ul. De ce nu-L respectăm și ne tot luăm după nelegiuiri și porniri nedrepte și nu de acuma.
  Ci de cînd e lumea, săturîndu-L de așa omenire inumană și îndepărtată de calea LUI. Și a noastră, care ar trebui și nu e încă, om vedea în continuare ce va hotărî și cînd și cum. În orice caz de NT trebuie uitat și să ne comportăm demni ca oameni cu bun-simț în bine mereu. Așteptîndu-L să ne mai îndrume, dar să știm corect Cine E EL, să nu umblăm cu fuse strîmbe.
  Numai EL E totul  acuma, o fost și va fi, nu-L uitați că vă uitați menirea și plătiți.