3882...Date nouă și uitate voit

  Înaintea pornirii deloc ușoare a afărilor trebuincioase despre EL în așa lume. Umană încă nu cum trebuie mai deloc, supusă încă încercărilor nereușite. Între noi,  ne scăpați de tarele netrebniciei și despre EL neștiutori cam deloc. E necesară deci mai întîi cunoașterea corectă a noastră intimă, neascunsă, needucată. Măsluită de fărădelegea lumii fără EL, ce ne contaminează încă în necurățenii.
  Ne sincerități, ne știind cum trebuie să fim între noi și-n fața SA, delăsători, apucați. Nedemni și tot cortegiul neomeniei în care ne complacem de tare multă vreme. Neputincioși hălăduim prin așa putoare de viață necurată și nu reacționăm bine. Înspre îndreptarea firească, dată din facerea lumii atunci la începuturi de încercare umană pe Pămînt.
  E de redefinit omul cumsecade după ale  SALE principii date nouă și uitate voit.

3282..Și de examinat înainte de a fi dați mai departe la alte necesare cunoștințe

  Să mai revin asupra educației trebuincioase nouă ca să devenim oameni adevărați. Nu ceea ce se ajunge azi și nu numai, fără bun-simț și bunătatea necesară vieții. Ca și aflarea SA adevărată, urmînd în viață după aceea, ceea ce ne cuprinde. Dar începuturile să nu sară ca azi peste aceste teme de care e lipsită omenirea și-i de izbeliște în viață.
  Ne pricepînd mai nimica din existență, aiurea pe Pămînt fiind, o vreme cu destule neajunsuri. Irosirea ne domină și moartea, frica de suferințe și desnădejdii mereu ne trage de mînecă. Divinitatea cu gîndul de a ne reveni oameni să fim și nu-i chip, de nu-i pusă baza. Temelia e șubrezită de neputința de a fi oameni cum trebuie, ci niște muhaiele încă din copilărie.
  Reveniți oameni cu picioarele pe Pămîntul dat în grijă, fiind voi în primul rînd moralizați temeinic. Dacă-i nevoie prelungind statul pe lîngă părinți pînă se reușește îndreptarea. Și de examinat înainte de a fi dați mai departe la alte necesare cunoștințe.

3128.Fără morală și bine, nici de amintit de EL, nu se dorește a se ști și atunci ce-i cu noi?! Pînă cînd?

  Că-n timp omul se tot perfecționează nu numai înspre bine și cunoașterea celor trebuincioase. Dar și-n răutăți și urîte comportamente ce-n trecutul chiar foarte apropiat. Nici nu erau de gîndit, dar azi cu perspective dezastroase de nu ne vedem de treabă. Serioși și în pacea lumii, să sperăm că-n fața LUI ne vom tot îndrepta, în timp și știindu-L mai bine.
  Astfel să nu-L silim a ne mai părăsi c-o nouă lecție de pedepsire goaznică a lumii. Ca-n secolul trecut, ce și azi ni le tot amintim cutremurătoare și ne de dorit în veci, de s-ar putea. Dar depinzînd în totalitate de noi, cu scaun la cap îndeplinindu-I cerințele cu timpul. Nu cum tot aflăm din mass-media zilei decăderile repetate ale societății oriunde.
  Fără morală și bine, nici de amintit de EL, nu se dorește a se ști și atunci ce-i cu noi?! La ce să ne așteptăm? Din ce în ce mai amenințătoare devenind viața unora contra altora. Pînă unde se va merge? Și să începem a ne reveni și menține în parametrii normalității omenești adevărate.