Să mai revin asupra educației trebuincioase nouă ca să devenim oameni adevărați. Nu ceea ce se ajunge azi și nu numai, fără bun-simț și bunătatea necesară vieții. Ca și aflarea SA adevărată, urmînd în viață după aceea, ceea ce ne cuprinde. Dar începuturile să nu sară ca azi peste aceste teme de care e lipsită omenirea și-i de izbeliște în viață.
Ne pricepînd mai nimica din existență, aiurea pe Pămînt fiind, o vreme cu destule neajunsuri. Irosirea ne domină și moartea, frica de suferințe și desnădejdii mereu ne trage de mînecă. Divinitatea cu gîndul de a ne reveni oameni să fim și nu-i chip, de nu-i pusă baza. Temelia e șubrezită de neputința de a fi oameni cum trebuie, ci niște muhaiele încă din copilărie.
Reveniți oameni cu picioarele pe Pămîntul dat în grijă, fiind voi în primul rînd moralizați temeinic. Dacă-i nevoie prelungind statul pe lîngă părinți pînă se reușește îndreptarea. Și de examinat înainte de a fi dați mai departe la alte necesare cunoștințe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu