Părăsirea ne oferă tot felul de necazuri, de la cele mai simple atenționări. Aproape de ne băgat în seamă, dar tot neplăceri sînt, mergînd pînă la drastice și de ne închipuit. Neajunsuri, disperate suferințe, îndelungată neputință de a mai fi om normal. Și chiar moartea prematură, neașteptată, cînd încă-ți făceai planuri de trai neneacă, pe socoteala LUI.
Și nu-ți merge, te înfunzi singur, te îneci la mal, nu-ți știi lungul nasului omule în fața SA. Ca și-ntre oameni de omenie, ce trebuie să fim, nu alte nedorite înființări nedrepte umanității. Să știm că toate stihiile naturii și ale forțelor potrivnice vieții, ce ni-s superioare. Ne domină și distruge oricînd, fără mare tocmeală, de sîntem la cheremul lor fără inimă, ci cu minte sofisticat negativă.
Existente anumea să ne vedem de calea dorită SUS și nu de altele ce ne vin pe chelie. Că așa vor mușchii tăi, plătești și încă nu singur nenică, ci cu întreg neamul tău nedrept și fără EL, pînă nu mai ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu