Că-nnobilăm oarecum Pămîntul cu noi pe el și noi la rîndu-ne în alte căutări definitorii. Deci amîndoi în fața LUI ne realizăm meniri date și încă în căutare pe noi înșine și deocamdată. De Pămînt nepăsători, pînă la o adică cînd atunci dezmeticiți altfel vom fi, cînd va fi. Nu osîndim materia și nici gîndirea, de spirit nu știm mai nimica, nedrepți și fără EL, ce vreți?!
E de înfăptuit ceea ce dorește EL și om mai vedea, ce va urma și cînd, după ce ne vom găsi calea corectă. Gîndind liber despre gîndirea nostră și nu renegînd-o, cum se tot petrece de cînd lumea. Materia nu-i vie ci-i o cunoscută, diversă și folositor în viața ce-i găsește utilități. Aflînd să fim și intrumentînd materia cu materia în lucru, contruindu-ne existența.
Restaurîndu-ne fința în esențele curate, cu baza-n Esența vieții, nu prea cunoscută și cam evitată. Viața misterioasa viață ce ne leagă prin curiozitatea existenței vii, salvați de la neant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu