3271.Echilibrarea insului, alcătuire sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte

  Nu ne împăcăm cu separarea sufletului de trup, a gîndirii și a spiritului fără corp. Ci ca un tot unitar, indivizibil și pus în vigoare, la treabă cît trăim, cum trăim asta-i altă treabă. Și aici ca și restul omenirii greșim deocamdată, oare pînă cănd? Totul e într-o devenire aptă de oricînd mai mult, materia și spiritul-gîndirea într-o coaliție.
  Ce nu-i de pe aici ci de Acolo și aici în desfășurarea cunoașterilor trebuincioase. Într-o programă în care CER-ul o tot investit și acum ne mai așteptă cu unele îndreptări și cunoașteri. În domeniul SĂU cu adevărat și a moralei și a binelui între noi cumsecade. Fără frică, dar încă-i tare greu, în lupta pentru potolirea foamei și celorlalte cerințe firești.
  Printre care și erosul, o așa necunoscută, așa de buclucașă și atît de dărîmătoare de nu-i educație și morala binelui și altele. Echilibrarea insului, alcătuit sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte. Pînă acuma ne reușind mare lucru.