3803...Degeaba făcînd umbră...

  Ne închipuim că-I plictisit de așa neputințe ce-I tot demonstrăm cît trăim. EL avînd însă mereu preocupări folositoare ce nu le știm. Neputința de a-L urma și tot caută cum să ne aducă pe calea bună, în condițiile. Cele mai acătării, fără să ne facă rău ci bine, dar nu-i chip așa îndărătnici. Nu ne cunoaștem interesul cu adevărat și inconștienți mereu greșim calea. De urmat împreună noi oamenii, ne fiind cum ne cere CER-ul între noi cumsecade.
  Ci fără Dumnezeul Cel Adevărat și deci înstrăinați, înrăiți, imorali și nedrepți. Conviețuim tîrîș-grăpiș, părăsiți mai mereu plătim nemulțumiți și plecăm. De pe aicea ne înțelegîndu-ne menirea firească complăcîndu-ne în a fi scîrbiți. De viață, nepăsători, cu teorii și desuete credem inteligențe și nu-s, greșind așa nefiresc de mai sîntem.
  Trecători pe Pămînd astfel demontrăm că nu știm ce-i cu noi, degeaba făcînd umbră...

3271.Echilibrarea insului, alcătuire sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte

  Nu ne împăcăm cu separarea sufletului de trup, a gîndirii și a spiritului fără corp. Ci ca un tot unitar, indivizibil și pus în vigoare, la treabă cît trăim, cum trăim asta-i altă treabă. Și aici ca și restul omenirii greșim deocamdată, oare pînă cănd? Totul e într-o devenire aptă de oricînd mai mult, materia și spiritul-gîndirea într-o coaliție.
  Ce nu-i de pe aici ci de Acolo și aici în desfășurarea cunoașterilor trebuincioase. Într-o programă în care CER-ul o tot investit și acum ne mai așteptă cu unele îndreptări și cunoașteri. În domeniul SĂU cu adevărat și a moralei și a binelui între noi cumsecade. Fără frică, dar încă-i tare greu, în lupta pentru potolirea foamei și celorlalte cerințe firești.
  Printre care și erosul, o așa necunoscută, așa de buclucașă și atît de dărîmătoare de nu-i educație și morala binelui și altele. Echilibrarea insului, alcătuit sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte. Pînă acuma ne reușind mare lucru.

3267.Doar ele-s cuminți și-L ascultă demne în calea lor, noi cu ale noastre, nu știm unde om ajunge?!

  Ni-i dat să trăim interesant, zicem, palpitant, aventuros, chiar riscant, uneori absurd. Și cîte alte extreme și dileme ne trec prin cap nerezolvate și-n timp de aflat. În Lumea SA, om fi oare de încredere și apreciați, ori s-o fi săturat de noi așa cum sîntem? De ne subordonat, cum s-o tot încercat, pașnică viață să dobîndim cumințiți și știiundu-L cumsecade, firesc.
  Și încă cam deloc aflat cum cred ar trebui, oare pînă cînd o tot lungim și CER-ul complice la neputința noastră? Ne mai tolerează năzbîtiile și nedreptatea, minciuna și altele ale neputinței laturi, omenești toate. Ne desparte un prag, zic, ce-i de trecut, dovedindu-ne capabili de a fi cum trebuie . SUS și-n universul ce nu-l dorim mai aproape și nu e, e o problemă care doar timpul o va rezolva.
  Că-n lumea vietăților cu un program urmat în tihnă, tare supărătoare nouă, așa neastîmpărați. Doar ele-s cuminți și-L ascultă demne în calea lor, noi cu ale noastre, nu știm unde om ajunge?!

2901.Nesiguri pe ziua de azi în desfășurare încă

  Trăim unii ca și cînd sîntem cineva anumea închipuit deocamdată, încă în construcție. A respectivei personalități în devenire încă, de fapt nu-i nimica prea sigur. Ci de acuma, mai e de muncă și vom vedea ce va fi, cînd va fi, nu se știe bine încă. Dar ne visăm cum am fi și tot contribuim la ceva care nu știm bine ce va ieși din noi.
  Doar EL, ca să fim direcți știe, dar nu ne comunică mai nimica, poate nici nu comunicăm. Legături întrerupte de mii de ani, asta e, nici nu știm ce-i de făcut? Azi în așa nedreptate lumească și atîtea schimbări în curs de desăvîrșire a unor noutăți în cunoaștere. Tot fără EL în continuare încă ne mai merge, vom vedea cît. Ne mai lasă să fim cum ne dorim să fim, cu multe amendamente în curs și aplicații.
  Necunoscute nouă, ci doar le suferim cu mai mici ori mai mari schimbări neprevăzute. Nici nu putem fi siguri pe ziua de azi încă în desfășurare, oare pînă cînd? Înstrăinați de EL și nici gînd s-o aflăm legătura cu CER-ul.

2484.Puterea de a te împotrivi nedreptății

   Nu ne rămîne decît a trăi neînsemnați, fără însemnătate, degeaba, irosindu-ne. Fără rost, de nu conștientizăm îndreptarea între noi oamenii, moralizarea. Ce ne ridică din praful drumului, conferindu-ne demnitate, tărie, rezistență. Puterea de a te împotrivi nedreptății, urîtului și răului, lumescului distrugător.
  Contribuind cum poți la definirea ta firească, bună, știind cum e să trăiești adevărat. Văzînd totul despre viață, cît poți, contribuind cumsecade la ea. Nu neputincios, neimplicat corect, eșuînd nemulțumit de finalul ei, neînțelegînd viața. Ca o necesitate de a-L ști bine, contribuind fiecare la realizarea programei Sale, omul adevărat pe Pămînt.
  De nu te ajung nevoile, nedreptule și părăsit plătești oalele sparte pînă la un final grăbit. Numai și numai din cauza ta, că nu-ți știi lungul nasului în bine și cu bun- simț. Conviețuind între ceilalți, știindu-L cît mai bine, neimplicîndu-te în religiile strîmbe LUI și nouă.

2187.Nu fugim de viață prin preocupări potrivite nouă

  Să nu căutăm senzaționalul în viață, că nu-i așa, ci obișnuința e temelia. În activitatea de zi cu zi ne găsim alinarea și de sîntem răbdători și atenți. Chiar și trăiri mai deosebite și mulțumitoare, chiar senzaționale, pentru noi. Că se zice că fugim de viață prin ascunderea în cîte preocupări ce ni le găsim potrivite. O fi, fiecare face cum îl taie capul, principalul e să fim cu bun-simț și binele între oameni. Și de EL ar fi bine ca să știm CINE E? Dumnezeu Unicul și Indivizibilul.
   Ne putem întîlni cu noul și-n munca zilnică, nu neapărat în cîte alte preocupări. Să zicem mai năstrușnice, că nu ne dau bucuriile afară din casă, ci cu răbdare le găsim. Mulțumindu-ne cu cît ni se dă, că ne rămîn picioarele afară de ne întindem mai mult decît ni-i plapuma. Se poate mereu să ne dorim altceva, dar să fim cu picioarele pe Pămînt mereu.
  Siguranța, seriozitatea îți dă tăria de care avem nevoie continuu, pentru a fi noi înșine. Ne copiind pe nimeni, ci fiind unicați în lume, tot așa și-n comportări, dar ne depășind morala și dreptatea. Că nu avem haz, se poate, dar e cumsecade în fața LUI și a nostră.

2157.Nedreptatea în păr, unde-i vai de noi, ne liberi

   Și să ne îngrijim să avem libertatea activă cît trăim, ca să simțim viața. Dar numai în condițiile înfăptuirilor morale, că altfel e o aiureală de ne descris. Ca la noi azi, în nedreptatea în păr, unde-i vai de noi, liberi ca ne liberi .
  Avem fiecare șansa noastră de a ne încredința în EL și a ne salva cît trăim. Nu-s limitate locurile în aflarea LUI corectă și să ne croim o viață cum trebuie. Nu că unii nedrepți se dau rotunzi că numai ei au prioritate, aiureli de netrebnici ordinari. Se prea poate de nu se dezmeticesc la aflarea LUI corectă să-și rateze  viața, încă de aici.
   De dincolo, nici nu-i vorbă să nu fie, că de cum îți așterni aici, așa vei afla și dincolo. Conlucrarea cu EL, că nu-I altul, cum zic neisprăviții ăștea în neștire mereu. Tot cu necuratul mort, de vă faceți de furcă, acolo în mormînt veți da de el. Și-l veți afla adevărul cutremurător, necuratul nu are ce să vă mai facă. O viață aiurită ați dus, închinată morților, cu ei vă veți delecta, căutînd îndreptarea. Ce nu ați fost în stare aici s-o aflați cu bine între oameni și cu adevăratul Dumnezeu.

1561.A ne ține din scurt copiii

  EL ne dă minuni în viață, să le trăim, ca închegarea unei familii. Relația de apropiere, dragoste și iubire dintre soți, copii, obligațiile și mulțumirile. Conlucrarea în vederea îndreptării odraslelor spre morală și dreptate doar în bine. Și răspunderea ce ne-o dat-o a o avea cît trăim și de cum ne achităm ne judecă cînd e timpul. De regulă mereu cît trăim.
   E o dorință expresă a SA, de a ne ține din scurt copiii într-o educație morală și dreaptă. Și despre EL să știe tineretul, altfel e degeaba existența, fără Baza SA. Și societatea are obligațiile ei în educarea oamenilor. De asta se impune ca probă eliminatorie în orice domeniu al lucrului cu oamenii, proba moralei și dreptății. De nu toate-s de prisos și rateul vieții nu-i departe și degeaba am fost pe Pămînt.
   Ispitele, ce nedrepții le cred că-s străine de noi, eroare și lipsă de minte. E răul și urîtul pretutindeni în lume, gata să-l înfăptuim de nu știm să fim morali și drepți,  din firea educată la timp. Iar părinții, tot voi, vreți să aveți copii? Bine, dar fiți responsabili, nu aiurea, fiece o fi și nu vă interesează de ei să fie oameni adevărați.
   Poate cum nu sînteți încă voi, că învățăm cît trăim și nu-i rușine în fața SA. Ci zbăteți-vă să fie moralizați, adică cu bun-simț. Ce ție nu-ți place altuia nu face, proverb de cînd lumea și la popoarele străvechi întîlnit. Ocupați-vă de creșterea lor dreaptă, nu-i părăsiți la greul începutului vieții că plătiți nesăbuința.
   Promovînd prin ei needucați răul și urîtul în lume, EL nu vă va ierta și nici pe ei. Părăsiți și cu nevoi de pedepsire, o veți duce-o greu, mai bine nu vă nășteați. De sînteți niște nedrepți ordinari, ce strîcă lumea, încă în căutarea Bazei vieții. Nedrepților fiți reeducabili și îndreptați-vă înspre ceea ce trebuie cu adevărat!
   Nu să ducem cu zăhărelul ispita din noi ci s-o rupem cu ea deodată, nu-i și gata. Nu să vezi c-o fi c-o păți, nu nedrepților, fiți responsabili cum trebuie că-i bai. De o tot lungiți că nu iese îndreptarea, fiți seroși și implicați cu adevărat nu de pomană, în dorul lelii. Că-n fața SA nu-i cu nu putem că mai vedem, ci fermitate și treabă corectă, hotărîtă.