2904.Mintea pusă la treabă, să ne scoată din impas

  Că-i mîndru Pămîntul că îl locuim, ființe cu spirit și gîndire, în devenire și mai și. Dar mai e cale de aflat și îndreptarea în toate cele și de EL, să ne fie liberă calea. E încă de multă muncă în schimbarea bună, încă ne aflată ci de dibuit cînd o fi. Da, Pămîntul și mediul acesta natural e un Tot, cu oarece ne știute de noi însușiri spirituale.
  La un alt nivel față de noi superiori și cu o gîndire proprie și cerințe de SUS. Fiecăruia de îndeplinit între oameni, natură și-n fața LUI. Avînd un program dat ce nu-l știm bine, totuși trăindu-l de cînd sîntem pe Pămînt. Și-n continuare de desăvîrșit, la timp vom afla, cînd va hotărî EL. Construindu-ne corespunzători nu așa la derută, ci gîndind bine și util totul, nu a lene.
  Mintea pusă la treabă, să ne scoată din impasul actual, mișcînd nedreptatea, să ne învrednicim de a fi oameni în  devenire. Cum trebuie, nu așa înrăiți, egoiști nepăsători de noi și ceilalți.

2901.Nesiguri pe ziua de azi în desfășurare încă

  Trăim unii ca și cînd sîntem cineva anumea închipuit deocamdată, încă în construcție. A respectivei personalități în devenire încă, de fapt nu-i nimica prea sigur. Ci de acuma, mai e de muncă și vom vedea ce va fi, cînd va fi, nu se știe bine încă. Dar ne visăm cum am fi și tot contribuim la ceva care nu știm bine ce va ieși din noi.
  Doar EL, ca să fim direcți știe, dar nu ne comunică mai nimica, poate nici nu comunicăm. Legături întrerupte de mii de ani, asta e, nici nu știm ce-i de făcut? Azi în așa nedreptate lumească și atîtea schimbări în curs de desăvîrșire a unor noutăți în cunoaștere. Tot fără EL în continuare încă ne mai merge, vom vedea cît. Ne mai lasă să fim cum ne dorim să fim, cu multe amendamente în curs și aplicații.
  Necunoscute nouă, ci doar le suferim cu mai mici ori mai mari schimbări neprevăzute. Nici nu putem fi siguri pe ziua de azi încă în desfășurare, oare pînă cînd? Înstrăinați de EL și nici gînd s-o aflăm legătura cu CER-ul.

2688.A ne învrednici de viață, căutînd mereu ceva

  Am ajuns la fundul sacului uman, închipuit de SUS într-o devenire ce  nu-i. S-o terminat înainte de a începe, noutate ioc în ce desăvîrșire?! Ne așteaptă și nu mai știm cum om mai fi?! Am vrea, neputincioși ne lamentăm în van, poate anumea delăsători de EL și noi. Nu mai întrezărim nimic, mereu căutăm și tot la fel nimic. În cine știe ce împrejurări să reușim a ne învrednici de viață, căutînd mereu ceva.
  Onoarea-i greu de atins și păstrat prin muncă, rezistență și speranță de mai bine. Chiar de uni-ți zic nebun că vezi ceea ce ei nu pot vedea și simți ce ei nu pot afla. Cu încredere faci minuni, de ești în stare cum o fi, să nu dai înapoi, ci ferm și clar hotărît. Să nu se zică că nu-ți urmezi spusele, serios împins de fapte pe măsură. Învingîndu-te astîmpărat cum se dorește, cît ai putut serios și sincer cooptat, înțeles.
  Că umbră-i facem Pămîntului, dar măcar nu degeaba, că-I sîntem îndatoritori cu lumină din EL. Deci luminîndu-l c-o parte din noi, folositoare încă la amîndoi.

2613.Nici nu pot face orice, poate cum ar trebui

  Despre mine pe scurt, duc cam o viață semi-cazonă în devenire spre un ceva încă nu prea știut. Mai învăț, mai negociez cîte ceva, nu-s ușă de biserică și nici nu pot orice face, poate cum ar trebui. Înfrînarea e în curs de constituire și aflare a încă ce mai trebuiește. Poate L-am exasperat cu cîte metehne și nu prea, dar totuși îs încăpăținat cît încape.
  Și nu vreau să mă las pe tînjală, dar e încă de lucru, nou pentru mine, un nimeni.
  Cunoașterea în lume înaintează și ea, ar fi zic, loc de mai bine și mai mult de I-am fi mai apropiați. Și de ne-am comporta omenește între noi oamenii cumsecade și cu dreptate bună. Că-i dezinteres și îndepărtare de EL și cumsecădenia cerută, se vede în cîte pățim noi și apropiații noștri. Părăsiți și în diferite necazuri ne ducem viața, vai de noi, indiferent pe ce scară socială sîntem.
  Că nu-s pedepsiți nelegiuiții, imediat, e treaba societăților încă nedrepte fest. În fața LUI nimic nu-I scapă, dar după cerințe CER-ești, de se miră unii că se face dreptatea totuși.

1876.Superioară rațiune universală de aici și de aiurea

   În devenire sîntem cu spiritul în dezvoltarea unor legături ce azi îs obturate. Cînd vom cunoaște îndreptarea mult trîmbițată, dar încă incapabili ne dovedim a fi de ea. Și gîndirea conectară la o superioară rațiune universală și de aici și de aiurea. Ce încă nu știu, că-s oprit încă, ci doar atenționez să ne revenim a fi corecți. Ca să nu ne mai obstrucționăm propria devenire, ce odată pornită, dusă va fi.

   Înspre noua cunoaștere, absolut captivantă și ce nu ne va mai permite întoarceri îndărăt nicicînd. Uitînd de actualele încă porniri ale firii, care țin de animalitatea noastră. Ca erosul, foamea și frica, ce vor fi în alți termeni mai mult de gîndire și mai puțin fizici ca acuma. Nu peste noapte, dar vom mai străbate transformări și cunoașteri în timp, ce ne vor schimba absolut noi.
    Fiind în timp de ne recunoscut și unde sîntem vom afla că nu-i chiar așa cum credeam. Nu că am fost duși de nas, dar astea sînt încă condițiile ce ne trebuiesc. În acest stadiu al dezvoltării terestre, care odată cu noi va cunoaște și el modificări. Vom afla și vom fi ce doar nici nu visăm ci doar poate cine știe... Nici cei mai prolifici născocitori nu au închipuit ce vom afla noi în schimbarea ce va fi.
   Nu va fi un șoc ci o bucurie imensă, că vom fi, v-o zic, nemuritori, zei. Și c-o cunoaștere ce încă nici cei mai deștepți oameni de acum nu se pot lăuda. Dar prrr! Tot cu EL vom avea de furcă, tot LUI ne vom raporta, ținînd de o alcătuire alta nouă.