4387.Tare de cap

  E lucru de ne înțeles deocamdată, de a ne preocupa de îndeletniciri știute, învățate în timp, în viață. Deci luați cu ale existenței cotidiene preocupări, încă-i cale pînă va fi acea dezmeticire în vigoare, va fi cred deodată. Scornind lumea pe ne pregătite, așa-s unele înștiințări pricepute de mine, altele nu-s așa, e încă aproximare mare.
  Nu-I de aflat despre noi și EL cum am vrea, nu ni-i deschisă cunoașterea căi larg deschise a aflărilor trebuincioase. Și așa îndelungată încă în desfășurare cale a necunoașterii adevărate, izbăvitoare de o viață ce nu ni-i la îndemînă. De ne conceput clar și ferm, e încă în dezbatere SUS și jos de aplicat în timpul și spațiul aferent viitorului ce-i de acuma.
  Oarecum de străbătut, nu cu ușurință, pentru mulți chiar deloc, înstrăinarea e tare de cap pentru încă mulți.

4343..Ne vom veni în fire.

  Nu prea vrea să se bage în seamă Singur deocamdată și ne cam lasă pe noi mărunții SĂI colaboratori în continuare cînd va fi să fie. Deci e de văzut ce și cum e de urmat ceea ce dorește că-I tare ascuns și nu prea vrea să-L știm prea bine deocamdată și ni-i greu cu așa. Ascunsă Tărie Divină ce ne tot domină, dar nu vrea nici să se implice prea vizibil, E încă afectat de neputințele noastre arătate-n timp și spațiul.
  Viețuirii ce ne-o dorește îndreptată, potolită și îmbunătățită existență după îndrumările însăilate-n cadrul acelei înfiripări. Nu și finalizată, mai de demult tare cînd și noi credeam că tot ce zboară se mănîncă și-I gresisem că nu-L ascultasem. Cît mai desăvîrșit, eventual colaborînd la o înțelegere, mediere cît mai acătării că nu-I chiar de speriat la toată urma ne înțelege.
  Și-n timp și spațiu, ne vom veni în fire și cu EL alăturea continuînd ceva ce încă nu știm cum va fi și cînd va fi.

4341..Chiar de ne vrea.

  Da, deocamdată nemijlocit e de luat legătura cu EL, doar cu EL, cum vă taie capul însă numai pe ascuns, că-I încă departe. De ceea ce ne dorește EL să-I fim alăturea, nu se poate în așa religiozitate fără cap și coadă în rîsu-plînsu nelegiuirii. Mai la tot pasul nedrepți, fără bun-simț și bunătate, de adevărul SĂU Unic, nici pomeneală și așa ne-o dorit EL, ca să putem plăti.
  Cu vîrf și îndesat supărarea ce I-am pricinuit prin nesocotirea LUI și a Lumii SALE din vremea cu poporul ales indisciplinat. Da, e o mare problemă că trebuie să-L ascultăm cum ne cîntă, e bai și e de aflat ce și cum trebuie a ne astîmpăra cît mai ponderați și acătării. Între noi, în natură și oriunde cu EL mereu în gînd să ne fie viața viață și masa masă cu familia noastră cu tot.
  Sigur aș vrea și EL de asemenea pe față să-I fim alăturea și de mîine de s-ar putea, dar ne încurcă atîta vreme de îndepărtare de EL. Și nu-L știm mai defel, chiar de ne vrea însă cumsecade să-I fim, din nou cam ca în acea vechime uitată de tot.

4328..Omenirii încă tot vii.

  Deci se dorește despărțirea oarecum a obiceiurilor legate deocamdată de cei care ne părăsesc dintre noi vii Pămîntului. Adică bisericile ce-L vor venera pe EL și numai pe EL vor avea un statut definitoriu doar viilor înspre legătura firească cu EL și EL acolo-și va afla locașul. Ce iL vom închina cu toate cele convenite cu EL și Lumea LUI, împreună cu noi ce-L vom îngriji ca să ne fie bine tuturora.
  Iar locașurile închinate doar celor trebuincioase la acele momente de durere și-n amintirea celor ce ne lasă, ei fiind sortiți plecării. Definitive dintre noi vii, deci vor fi admise semnele crucii cu semnificația dată doar de moartea admisă deocamdată între noi. Că nu va mai fi multă vreme acest defect de remarcare a vieții cum trebuie pe Pămînt a umanității în desfășurări semețe de bine.
  Și aflarea căi de dus cît mai departe vestea omenirii încă tot vii în universul dat și nouă a-l cunoaște cum azi nici nu visăm.

2902.Că-i mare belea cu această cunoaștere cum vrea

  Sîntem trecători pe acest Pămînt, deocamdată - să aveți grijă în continuare ce faceți. Că e foarte important ce trebăluiți în fața LUI și gîndurile SALE cu noi ce va face? Să nu trecem nedrepți și înstrăinați de noi între noi și fără EL, măcar așa informativ să-L știm Cine E. Nu mai și numai cu Adevărat, nu bazaconiile minciunii.
  Inutili să nu credem că putem fi pe Pămînt, ci îmbunătățiți cumsecade și cu urmări firești bune. Ca între oameni civilizați măcar și o bucată de vreme și neștiutori de CER, se cere. Că-i mare belea cu această cunoaștere de nu-i cum vrea EL, mai bine lipsă, o vreme de căutări, poate. Și o mai duci destul să te împlinești oarecum bine, de mai vrei caută-L corect și fii!
  Ne temător de orice, alții se înșeală mult și suferă, tu fii cu EL și-o tot mai duci. Fiind cum nici nu ai știut cîndva.

2901.Nesiguri pe ziua de azi în desfășurare încă

  Trăim unii ca și cînd sîntem cineva anumea închipuit deocamdată, încă în construcție. A respectivei personalități în devenire încă, de fapt nu-i nimica prea sigur. Ci de acuma, mai e de muncă și vom vedea ce va fi, cînd va fi, nu se știe bine încă. Dar ne visăm cum am fi și tot contribuim la ceva care nu știm bine ce va ieși din noi.
  Doar EL, ca să fim direcți știe, dar nu ne comunică mai nimica, poate nici nu comunicăm. Legături întrerupte de mii de ani, asta e, nici nu știm ce-i de făcut? Azi în așa nedreptate lumească și atîtea schimbări în curs de desăvîrșire a unor noutăți în cunoaștere. Tot fără EL în continuare încă ne mai merge, vom vedea cît. Ne mai lasă să fim cum ne dorim să fim, cu multe amendamente în curs și aplicații.
  Necunoscute nouă, ci doar le suferim cu mai mici ori mai mari schimbări neprevăzute. Nici nu putem fi siguri pe ziua de azi încă în desfășurare, oare pînă cînd? Înstrăinați de EL și nici gînd s-o aflăm legătura cu CER-ul.

2649.Ce și cum ne socotește, verdictul e pe loc aflat

  Deocamdată așa-i fiecare-și acoperă groapa sa, ar vrea unii și alții să se fofilească. Măcar la final să nu răspundă de măgăriile săvîrșite, dar nu-i chip cu EL. Plătim fiecare peșin încă în viață, de se poate ce-i mai important, depinzînd de EL. Ce și cum ne socotește, verdictul e pe loc și aflăm imediat cînd sîntem pe ducă. Totu-i în seama LUI și de regulă nu sînt recursuri SUS, ci cade hotărîrea ca un trăsnet.
  De nu am fost cum trebuia și de regulă nu sîntem corecți și buni oameni. Părăsiți, plătim și-n viață noi și familia și ce rămîne, ori dincolo, ori urmașii. Sînt judecăți ce nu le știm, corecți de putem fi e simplu și cu EL, altă viață aflăm bună și cu de toate cele adevărate, demne și curate.
  Societățile unele caută îndreptarea, corectarea măcar din mers să se-ndrepte. Nu-L privesc și pe EL, nu-L simt cumsecade, ci minciuna îi conduce. Dar totuși caută adevăruri și dreptatea cît e cu putință, limitată de încă destule stavile hîde. Și nu se reușesc mari schimbări, ci mimări năstrușnice tot cu nedreptatea înainte.

2287.Și continuă încă vreme, cine știe cît?

   Nu ne rămîne decît să vedem nedreptatea și alte rele ce-s cu noi prezente azi. Și să nu putem critica decît parțial, asta e deocamdată cred. Să ne îndreptăm noi înșine mai întîi e cazna, că lupta cu sinele-i grea. Și continuă încă vreme, cine știe cît?
  Și nu-i așa că vom fi decepționați de o viață trăită, că-s și bune și rele, e evident, oameni sîntem. Greșim, dar avem și bune, că altfel nu sîntem, așa ni-i dat o luptă, o  înțelegere, un compromis continuu. E mai greu decît credeam, de fapt nu credeam, mi s-o impus și caut să văd ce iese. Nu prea știu, poate la revedere, voi fi mai cu picioarele pe pămînt.
  Nu-i corect să fiu nemulțumit, am făcut ce am crezut că-i corect și cu EL, cum m-am priceput. De fapt EL mai mult ca mine, că-s nepriceput în relațiile astea înălțătoare, cine știe?