4430..Alăturea pe bune.

  Cu aparent frică mare și necunoașterea victoriei încă ne vom învinge lighioana nedreptății, neputinței, imoralității. Și a tuturor acelora adunate rele și urîte de cînd sîntem pe acest primitor Pămînt întru minte natură benefică tuturora. Indiferent doar aparent și alături de noi pentru îndreptarea mult clamată și nici gînd visată măcar în așa nesăbuință totală, aparent doar.
  Că EL ni-i alăturea la acest bine tot biruitor de cele pe pustii ducă-se din curîndul ce ne vine tot vine călcînd totul. Ce nu-i cum trebuie, în picioare, de să nu se mai scoale în vecii vecilor și nimeni să nu mai știe, cum acuma încă nu se știe de bine. Ci doar minciuna e încă mare și tare hîdă-n foiată goliciunea necurată tare și așa de ciudată nerușinare în negru pe moarte fi-va întruna mereu.
  Cît vom mai exista și vom fi întruna dăinui-vom de acum în curînd cu EL alăturea pe bune și cîte și mai cîte nici închipuite curate și izbăvitoare de toate cele.

2567. Inteligența-i o dandana de nu ai grijă de ea

  Dorită și rar distribuită de SUS, printre oameni, înțelepciunea, are și ea parte de rele. Cînd și-o ia în cap, excesivă și intolerantă, buiacă trebuie potolită ca orice nebunie. Pe bune ori așa într-o doară, de prea mult bine, deci nu-i de glumit, ci seriozitate responsabilă. Inteligența-i deci o dandana de nu ai grijă de ea, s-o îngrijești asemenea unei extra ființe din tine, mai ceva.
  Deci se impune în așa contemporaneitate agresiv-nedreaptă cine poate să nu se dea în lături. De la lupta cu nelegiuirea în toate formele ei, de la spiritualitatea fără EL corect și pînă la ordinarele urîțenii sociale. Că de nu poate lupta din varii motive să-și taie toate legăturile cu lumea nedreaptă. Să nu care cumva să sufere daune și supărări nedrepte, fiind corect și cu capul pe umăr, știindu-L.
  Că mulți nu știu nici cît li-i nasul, și cu toate că se dau în spectacol că-s tari și mari. La o adică, dezinformați nu-și pot înfrîna pornirea nedreaptă, apreciind clare decizii ale timpului, eronat.

2287.Și continuă încă vreme, cine știe cît?

   Nu ne rămîne decît să vedem nedreptatea și alte rele ce-s cu noi prezente azi. Și să nu putem critica decît parțial, asta e deocamdată cred. Să ne îndreptăm noi înșine mai întîi e cazna, că lupta cu sinele-i grea. Și continuă încă vreme, cine știe cît?
  Și nu-i așa că vom fi decepționați de o viață trăită, că-s și bune și rele, e evident, oameni sîntem. Greșim, dar avem și bune, că altfel nu sîntem, așa ni-i dat o luptă, o  înțelegere, un compromis continuu. E mai greu decît credeam, de fapt nu credeam, mi s-o impus și caut să văd ce iese. Nu prea știu, poate la revedere, voi fi mai cu picioarele pe pămînt.
  Nu-i corect să fiu nemulțumit, am făcut ce am crezut că-i corect și cu EL, cum m-am priceput. De fapt EL mai mult ca mine, că-s nepriceput în relațiile astea înălțătoare, cine știe?

1583.De regulă nu ne pasă și nu pricepem

  Ne dorim naturalul, esențialul cuprins de porniri simple, nefardate încă. Curate și să-L descoperim în ele, realizări cu stiluri străine civilizației. Dar ne deciși în aflarea SA, poate încă nedrepți și alte metehne, dar atrași de necunoscut. Că așa-I de cînd lumea asta nedreaptă LUI și nouă.
   Natura LUI, dată și nouă în cunoaștere, e mai puțin răbdătoare cu noi incorecții ei. De-i greșim, și-i firesc că nu ne preocupă decît nedreptatea și relele. O încasăm de nu ne vedem și cu urmări teribile nouă, de învățătură. De regulă nu ne pasă și nu pricepem mai nimic din ceea ce-L formează Totul SĂU.
   Încăpăținați, crezînd că-i bine și-L slujim, dar nu-L știm și îndreptați nu sîntem. Ci doar aburiți de nedreptatea lumii și-I greșim și-o încurcăm degeaba, ratîndu-ne viața. Pe altarul prostiei, necunoșterii adevărate a LUI. Se cuvine să fim așa drastici cînd îL știm corect și îndreptați. Fiind cu folos și sigur EL ne ajută la greu și nu pățim nimic.
   Deci să fiți siguri cînd aveți credință dreaptă LUI, nu vă atige nici un fir de păr nimeni. Și cu morala la îndemînă. De nu sînteți așa, nedreptatea vă duce în eroare și credeți în bazaconii ce vă costă mult chiar și viața.
   Aleșii SĂI în timp, au fost tot din rîndul oamenilor obișnuiți, dar care au avut o chemare. Da o chemare din partea SA, să-L afle și îndreptați, cum vrea EL și, și-au găsit calea spre EL.
   Să nu ne irosim degeaba pe Pămînt, trecători om fi dar nu oricum ci cu preocupări. De a ne creea chiar din nimic, să zicem, printr-o voință de autoîmbunătățire. Trăind ca și cum am fi ceea ce dorim a fi.
   Să nu ne limităm, că oricum e degeaba viața, fiind sub influiențe nefaste existenței. Ci să ne învingem împotrivirile, neființa ce ne tot dă ghes, că nu-i așa, de știm să fim cum trebuie. Adică îndreptați înspre EL și ceea ce dorește cu noi.
   Ajungînd neînfricați cu EL alăturea, prevăzători în bine și util vieții, cum trebuie între oameni. Fiind un tot unitar vieții date, trup și suflet în timp de ne despărțit în devenire, cum încă vom vedea.