4283..Respinși la vale plînși.

  Neîmpliniri materiale, sentimentale ori de alte facturi specifice vremurilor trecute ori și prezente. Ne bat obrazul cînd le vine la socoteală-n vise și alte năzbîtii mai acătării și cîte omenești imaginate trăiri epistolare. Cu trimiteri de ascultare tare neînțelese pe deplin, că-I ascunsă calea cu ale LUI și ale noastre neîmpliniri, toate cu dezlegare de SUS.
  Noi constatînd la o adică un traseu al viețuirii cu destule aflări umane mai mult ori mai puțin și omenești bune. De regulă mulțumirea în calea deplinelor aflări e dificilă și ne dăm adevărata valoare doar aflîndu-ne în fața LUI. Simțind doar atunci micimea și irosirea traiului pe vătrai, ce-i o biată fată morgană despletită și ademenitoare de care pe care.
  Că-n fața SA nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-I priim a fi cum ne tot dorește și nu știm, respinși ne rostogolim la vale plînși.

2287.Și continuă încă vreme, cine știe cît?

   Nu ne rămîne decît să vedem nedreptatea și alte rele ce-s cu noi prezente azi. Și să nu putem critica decît parțial, asta e deocamdată cred. Să ne îndreptăm noi înșine mai întîi e cazna, că lupta cu sinele-i grea. Și continuă încă vreme, cine știe cît?
  Și nu-i așa că vom fi decepționați de o viață trăită, că-s și bune și rele, e evident, oameni sîntem. Greșim, dar avem și bune, că altfel nu sîntem, așa ni-i dat o luptă, o  înțelegere, un compromis continuu. E mai greu decît credeam, de fapt nu credeam, mi s-o impus și caut să văd ce iese. Nu prea știu, poate la revedere, voi fi mai cu picioarele pe pămînt.
  Nu-i corect să fiu nemulțumit, am făcut ce am crezut că-i corect și cu EL, cum m-am priceput. De fapt EL mai mult ca mine, că-s nepriceput în relațiile astea înălțătoare, cine știe?