4283..Respinși la vale plînși.

  Neîmpliniri materiale, sentimentale ori de alte facturi specifice vremurilor trecute ori și prezente. Ne bat obrazul cînd le vine la socoteală-n vise și alte năzbîtii mai acătării și cîte omenești imaginate trăiri epistolare. Cu trimiteri de ascultare tare neînțelese pe deplin, că-I ascunsă calea cu ale LUI și ale noastre neîmpliniri, toate cu dezlegare de SUS.
  Noi constatînd la o adică un traseu al viețuirii cu destule aflări umane mai mult ori mai puțin și omenești bune. De regulă mulțumirea în calea deplinelor aflări e dificilă și ne dăm adevărata valoare doar aflîndu-ne în fața LUI. Simțind doar atunci micimea și irosirea traiului pe vătrai, ce-i o biată fată morgană despletită și ademenitoare de care pe care.
  Că-n fața SA nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-I priim a fi cum ne tot dorește și nu știm, respinși ne rostogolim la vale plînși.