4194..Nu acei.

  Și ale naturii cît de cît vietăți și nu numai să le vedem cum trebuie mai omenește tratîndu-le. Nu alandala și bătîndu-ne joc de alocarea lor pe lîngă noi, de loc întîmplătoare, ci să le mai îngrijim. Cumva mai acătării în limitele măcar a bunului-simț așa de dat lumii cît mai bine și ne văzut corect încă. Ne respectat și cu urmări negîndite care ne pasc tare neplăcute cînd se coace vremea.
  De nu sîntem cu capul pe umeri mai deloc, înlemniți în neputințe cu duiumul ne la locul lor, revenirea-i grea. Dar trebuie înfăptuit ce trebuie și cît mai bine gîndit ținînd cont de EL cum trebuie măcar, de nu și mulțumit cumsecade. Că nu-I degeaba Acolo SUS și ne cată de calea dată și să ne revenim respectîndu-L măcar cum e în legătură cu mediul înconjurător.
  În respect și bună înțelegere, că slavă Domnului acuma sîntem alții nu acei de acum cîteva milenii.

4090...Bine nelegiuită printre oameni

  Vedem că am dat de necazuri, care mai de care mai fără de ieșire, orizontul. Ni-i  negru în față, ne tot afundăm conștienți, ne dăm seama că am încurcat-o. Groaznic și căutăm nedumeriți ajutor, ne găsim într-o situație fără de capăt. Decît cel mai nedorit, îl întrezărim sfîrșitul neputinței de a fi oameni pe Pămînt. Și ne dorim să mai trăim, dar nu știm cum e de făcut, orbecăim întruna de o vreme.
  Conștienți și de iluzia religioasă ce ne tot dă ghes neputincioasă și ea oriunde. Ni se arată tare și mare pe cheltuiala a gură-cască cît vrei și nu vrei, inconștienți. Cu toții și acei religionari și acei necăjiți ajunși la fundul sacului, fluturînd. Flamura albă a predării, dar cu oarece condiții măcar cît de cît onorabile. Că nu au înțeles rostul vieții pînă acuma pe Pămînt, supunîndu-ne neputincioși nerușinării.
  Egoismului, șmecheriei, răutăților și urîtului trăiniciei ce-i bine nelegiuită printre oameni.

3314.Doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atît, restul cu mila și ce-o mai fi fost

   Așa de limitați sîntem nu vedem mai mult de lungul nasului, uneori greșim. Dîndu-ne cu părerea, că-s desăvîrșiri în trăiri deosebite artele, cultura, filosofia. Îs pentru omenire cum sînt și utile acolo unde li-i locul, dar nu-s de generalizat. Că-s vîrfuri de ne atins, o fi pentru omul de rînd, dar pentru toți credința-i dominantă. Conduce și se știe, doar că nu știți să deosebiți binele de rău, și-i rău.
  Greșindu-I, nu ne lasă, ci ne părăsește de-I sătul de nedreptățile ce încrezuți le înfăptuim. Ne păsîndu-ne  de EL și plătim de ne sar capacele, în necazuri cu duiumul. Încrezători în minciuni și închipuiri păgîne toate, de izbeliște urmîndu-le-I sîntem. Dezorientați, dezinformați, mințită dreptatea, ce mai vreți sîntem la cheremul nedreptății lumii și așa ne trebuie și plătim.
  Dezmeticirea-i în lume dintotdeauna, dar cine o văzut-o cu ochi buni? Mă rog, doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atîta, restul cu mila și ce-o mai fi fost.

2287.Și continuă încă vreme, cine știe cît?

   Nu ne rămîne decît să vedem nedreptatea și alte rele ce-s cu noi prezente azi. Și să nu putem critica decît parțial, asta e deocamdată cred. Să ne îndreptăm noi înșine mai întîi e cazna, că lupta cu sinele-i grea. Și continuă încă vreme, cine știe cît?
  Și nu-i așa că vom fi decepționați de o viață trăită, că-s și bune și rele, e evident, oameni sîntem. Greșim, dar avem și bune, că altfel nu sîntem, așa ni-i dat o luptă, o  înțelegere, un compromis continuu. E mai greu decît credeam, de fapt nu credeam, mi s-o impus și caut să văd ce iese. Nu prea știu, poate la revedere, voi fi mai cu picioarele pe pămînt.
  Nu-i corect să fiu nemulțumit, am făcut ce am crezut că-i corect și cu EL, cum m-am priceput. De fapt EL mai mult ca mine, că-s nepriceput în relațiile astea înălțătoare, cine știe?