4090...Bine nelegiuită printre oameni

  Vedem că am dat de necazuri, care mai de care mai fără de ieșire, orizontul. Ni-i  negru în față, ne tot afundăm conștienți, ne dăm seama că am încurcat-o. Groaznic și căutăm nedumeriți ajutor, ne găsim într-o situație fără de capăt. Decît cel mai nedorit, îl întrezărim sfîrșitul neputinței de a fi oameni pe Pămînt. Și ne dorim să mai trăim, dar nu știm cum e de făcut, orbecăim întruna de o vreme.
  Conștienți și de iluzia religioasă ce ne tot dă ghes neputincioasă și ea oriunde. Ni se arată tare și mare pe cheltuiala a gură-cască cît vrei și nu vrei, inconștienți. Cu toții și acei religionari și acei necăjiți ajunși la fundul sacului, fluturînd. Flamura albă a predării, dar cu oarece condiții măcar cît de cît onorabile. Că nu au înțeles rostul vieții pînă acuma pe Pămînt, supunîndu-ne neputincioși nerușinării.
  Egoismului, șmecheriei, răutăților și urîtului trăiniciei ce-i bine nelegiuită printre oameni.

4031...Noi mereu vinovați.

  Ne tot îmboldește a ști ce trebuie și nu știm, ci buimaci, nedumeriți de cînd lumea. Oarecum o vreme mai demult ne era mai la îndemînă și chiar o vreme colaborarea. O funcționat după cum ne-au ajuns azi acele însemnări străvechi credibile în felul lor. Oarecum prea îndepărtate ca orînduiri sociale, parcă ar fi basme, frumos orînduite.
  Undeva să ne tot încînte și dori așa ceva și azi, dar în deplină înțelegere. Nu cum ni se sugerează din vina oamenilor eșecul era garantat orice ar fi nu se putea altfel. Spre dezastre omenirea vrînd nevrînd eram sortiți a fi carne de tun și tot cortegiul. Suferințelor îndurate, moartea ce-și făcea plinul în timpuri mereu de atunci pînă și azi.
  Tot nepricepuți în raport de noi și EL, noi mereu vinovați și EL De Deasupra pe Deasupra noastră mereu de ne atins, Invincibil, Neînțeles și Totul Unicul!?

2258.Așa nedreptate și urîte fapte, nici vorbă de EL

  Deocamdată aparent, e doar aparent sărbătoarea nedrepților, că-i vai de ei. Își fură căciula unul la altul, aiurită lume și-o vedem nedumeriți, oare pînă cînd? O viață de neînțeles în așa nedreptate și urîte fapte, nici vorbă de EL și ceea ce Este. Nu știm, nu avem voie și ferindu-se de așa omenire, îi dă totuși tîrcoale. Poate se întrezărește oarecum o rază de speranță de a-I corespunde perceptelor SALE.
  Un carambol nedrept și dezlînat și totuși zic de ar fi o cît de mică îndrumare iar. Da iar, că cea de acum 77 de ani, lumea nu s-o ostenit cine știe ce s-o ia în considerare. Poate eram pe picior greșit prinși, încă ne învățați cu EL așa, vom vedea ce. În continuare ne va dori a arăta, înspre ce va fi dorința SA.
  Că noi spre ceea ce dorea EL atunci, o simțit că nu vroiam să-L urmăm. S-o dat năvală, dar la pomană, vindecări și îndrumări de îndreptare, ne urmate. De cei vizați, nici de cum îndreptări de care EL dorea, profunde în societatea vremii. Mai acătării ca acuma, stricată și obraznică, neobrăzată și șmecheră rău.
  Cred că se va rupe pisica oarecum, că nu-i chip așa îndărătnică neputință înrăită. Și străină de EL și ceea ce trebuie să fie omul în continuare.

1677.Dilema în care se află lumea fără Baza vieții

    Deci cei ce mor provenind dintre noi nedrepții, dincolo dau de greu, nu-și explică multe. Nu pricep că-I greșesc toată existența cît au fost vii și acum plătesc. Nedumeriți mult timp, au nevoie de sprijinul de ”sus”, de la noi vii, apropiații să le fim alăturea un timp. De asta vă ziceam să le fiți cît mai des alăturea și cum e de făcut. Pînă ne vom îndrepta noi cum trebuie aici, vii fiind cum trebuie.
   Că-n lumea spiritelor cu gîndire acumulată în viață, sufletelor, de dincolo, dușul rece pentru nedrepții ce sîntem încă în fața LUI. Ne termină un timp de dezmeticire și avem nevoie de sprijin așa nepricepînd nimic acolo încă.
   Sînt cazuri fericite, zic, în care unii mai apropiați oarecum de SUS, înainte de moarte simt adevărul. Și-l încredințează celor rămași vii din familie, apropiați intimi, respectivii urmînd să hotărască ce-i de făcut cît mai trăiesc. De regulă aceia pricepînd dilema în care se află în lume fără Baza vieții, se retrag.
   Din viața cotidiană, un timp de reculegere și aflare a ceea ce nu-i, EL și îndreptarea firească nouă, în lume. Încă împiedicată de nedreptatea omenirii bezmetică și înrăită fest.
   Dincolo mai abitir ca aici unde te naști și trăiești fără Dumnezeu, ca Bază a vieții. Și înstrîmbat de mic, din nepriceperea părinților și educației nedrepte din societate. Deci dincolo ești luat tare de la început, te scutură să-ți revii la ceea ce ai pierdut viu fiind, Adevărul vieții. Nu mai ești viu, dar de te porți bine, cred, cine știe? Nu mai continui...
    EL ne cere să fim cum trebuie cît sîntem încă vii și repet, chiar de aveți necazuri mari. Și chiar aproape s-o sfecliți definitiv, de vă dezmeticiți și doriți cu ardoare îndreptarea. E posibilă și viața continuă încă mult și bine înspre ceea ce trebuia de mult dar nu s-o înțeles.
    Deci de vă simțiți în stare și lucru important și EL să simtă la fel, că-I veți fi cum trebuie. Atunci vă întoarceți din drumul nedreptății ce vă duce la dispariție prin părăsiri și suferințe. Și tot cortegiul disperat că nu pricepeți viața. Întoarcerea nu-i triumfală, că-i de muncă asiduă pînă reușiți să-L mulțimiți, veți ști.