3216 Cu menirea dată încă din facere și încă necunoscută corect pe Pămînt, ci doar în CER

  Primejdia vieții e să nu-I călcăm pe urma îndrumărilor și nedrepți s-o tot ducem de izbeliște. Existența, neînțelegîndu-ne menirea dată pe Pămînt și eșuînd lamentabil, să ratăm. Să ne ratăm datul, ocazia de a fi oameni cum trebuie în fața SA și-ntre noi de asemenea. Deci ăsta-i pericolul, ce încă în așa lume nedreaptă nu-l prea știm și încă o vreme.
  Ne vom ademeni singuri în cîte nelegiuiri ferme și clare demne de părăsiri și suferințe. Îndepărtați de EL și calea noastră corectă printre oameni și-n natură, fără aproape cunoștințele necesare. Vieții în adevăratul sens al cuvîntului, totul va lua sfîrșit, ori va începe schimbarea. Cînd EL ne va înștiința de ce trebuie făcut între ce limite să conviețuim corectîndu-ne din mersul nostru.
  Printr-o viață în aflare de îndreptare în timpul acordat, corectîndu-ne, corelîndu-ne. Cu menirea dată încă din facere și încă cam necunoscută corect pe Pămînt, ci ca (doar) în CER.

2876.Părăsiți nu ne găsim voia ci nevoia

   Banalitate și seriozitatea se găsesc în existența noastră comună oarecum dezamăgiți.  Că nu sîntem la înălțimea spiritului, ce ni se par amețitoare porniri nu mereu susținute. De lăuntrul nostru firesc omenesc și pămîntean, neconcesiv cu nedreptatea. Și urmîndu-L căutînd-L cît ni-I în cale, cu treburi ce ne depășesc, ori noi pe ele.
  Că nu ni-i permis a ne face de cap, ci urmînd firescul uman, de vrem ori nu. Că-n timp ne-am înstrăinat de dreptate, bun-simț și bine, îmbrățișînd nedreptatea. Cu toate ale ei fărădelegi și celelalte consecințe ce ni-s străine în sinea noastră. Dar needucați cum trebuie și lumescul aburit de dezordini și fărădelege, ne-o urnit din cale.
  Acum plătim cu toții cei în greșeli firești nedreptei lumii, nota de plată e completă. Nu ne-o uitat defel cum am ajuns de rîsu-plînsu. Părăsiți nu ne găsim voia ci nevoia.

2093.Dreptatea hotărîtă și satornică,

   Ne închipuim unii, care știm cu ce se mănîncă o existență adevărată în viață. Adica egalitatea oamenilor mai evidentă, dreptatea hotărîtă și satornică. Frumusețile lumii pînă departe hăt, fără urîțenii și răutăți. Și bunătatea ca o minune intensă-n lumea oamenilor adevărați, palpabilă.
   Pentru toate acestea cum or fi nu vom scăpa de a fi oameni la locul nostru. Cu chemările și cerințele din dreptul fiecăruia cumsecade, buni și corecți. Rezolvîndu-ne ceea ce-i de făcut cum se cere cu bun-simț, muncind ce trebuie, cînd trebuie. Cu romantismul și seriozitatea de care-s capabile înfăptuirile noastre zilnice.
   Senzațiile ce le trăim cum trebuie să fim în viața normală cotidiană, cu specificul ei firesc. În familie, loc de muncă, recreere și cîte și mai cîte ce trebuiesc. Îndeplinindu-ne menirea de oameni și-n fața SA să nu uităm că sîntem mereu. Orice am face LUI ne raportăm de vrem ori nu, E Păzitorul nostru din CER.

1902.Nu oricum ci respectînd buna conduită

   Să ne învrednicim de viață, să o merităm, existența, deci să ne străduim să fim ceva în viață. Nu că nu contează, ba contează, să ne realizăm, dar nu oricum ci respectînd buna conduită omenească, firească. Să nu ne luăm după nefireasca lume, nedreaptă în EL și între noi fără bun-simț. Condiția e să dorești, să nu zicem cu ardoare, dar totuși să nu ne lăsăm duși de val. Ci să gîndim viața spre bine și util nouă și altora, fără exagerări și lucruri fără rost
   Cultul onoarei, nu că-mi fac de cap, ci cu cap, potoliți înspre bine că-i loc destul de afirmare doar să vrei. Cu folos, cu auto-stăpînire, liber de teamă și pofte nemăsurate și alte înjositoare fapte. Ce uneori ne trec prin cap, fără cap fiind, să ne strunim singuri, ambiționîndu-ne în bine, doar cu bun-simț. Și să nu uităm de EL defel, că-i degeaba viața, nu că-i imposibilă, dar e searbădă. Și-i păcat că EL tocmai Creatorul să nu participe alăturea de noi. La realizarea noastră, că EL ne-o inițiat și ne știe mai bine ca noi pe noi.
   Și ne va ajuta, nici nu știți cum, veți vedea, doar răbdare și însușirea frumosului din noi.

1677.Dilema în care se află lumea fără Baza vieții

    Deci cei ce mor provenind dintre noi nedrepții, dincolo dau de greu, nu-și explică multe. Nu pricep că-I greșesc toată existența cît au fost vii și acum plătesc. Nedumeriți mult timp, au nevoie de sprijinul de ”sus”, de la noi vii, apropiații să le fim alăturea un timp. De asta vă ziceam să le fiți cît mai des alăturea și cum e de făcut. Pînă ne vom îndrepta noi cum trebuie aici, vii fiind cum trebuie.
   Că-n lumea spiritelor cu gîndire acumulată în viață, sufletelor, de dincolo, dușul rece pentru nedrepții ce sîntem încă în fața LUI. Ne termină un timp de dezmeticire și avem nevoie de sprijin așa nepricepînd nimic acolo încă.
   Sînt cazuri fericite, zic, în care unii mai apropiați oarecum de SUS, înainte de moarte simt adevărul. Și-l încredințează celor rămași vii din familie, apropiați intimi, respectivii urmînd să hotărască ce-i de făcut cît mai trăiesc. De regulă aceia pricepînd dilema în care se află în lume fără Baza vieții, se retrag.
   Din viața cotidiană, un timp de reculegere și aflare a ceea ce nu-i, EL și îndreptarea firească nouă, în lume. Încă împiedicată de nedreptatea omenirii bezmetică și înrăită fest.
   Dincolo mai abitir ca aici unde te naști și trăiești fără Dumnezeu, ca Bază a vieții. Și înstrîmbat de mic, din nepriceperea părinților și educației nedrepte din societate. Deci dincolo ești luat tare de la început, te scutură să-ți revii la ceea ce ai pierdut viu fiind, Adevărul vieții. Nu mai ești viu, dar de te porți bine, cred, cine știe? Nu mai continui...
    EL ne cere să fim cum trebuie cît sîntem încă vii și repet, chiar de aveți necazuri mari. Și chiar aproape s-o sfecliți definitiv, de vă dezmeticiți și doriți cu ardoare îndreptarea. E posibilă și viața continuă încă mult și bine înspre ceea ce trebuia de mult dar nu s-o înțeles.
    Deci de vă simțiți în stare și lucru important și EL să simtă la fel, că-I veți fi cum trebuie. Atunci vă întoarceți din drumul nedreptății ce vă duce la dispariție prin părăsiri și suferințe. Și tot cortegiul disperat că nu pricepeți viața. Întoarcerea nu-i triumfală, că-i de muncă asiduă pînă reușiți să-L mulțimiți, veți ști.

1636.Nu deodată, dar în timp cum va vrea EL

   Încă credința în general e privită cu cel puțin neîncredere, că-i de regulă nedreaptă LUI și nouă. Că atunci cînd adevărul SĂU va fi restabilit cu adevărat în lume. Nu va mai fi defăimat numele SĂU, altă ordine în lume va fi, fermitate, claritate și dreptatea. În toate sferele de activitate sociale și spiritualitatea va fi cum trebuie existența.
   Poate nu deodată, dar în timp cum va vrea EL și de cînd va vrea EL.  Încrederea între oameni va înlocui neîncrederea și șmecheria, nedreptatea, relele și urîțenia. Vom afla un traseu al existenței încă ne gîndit corect, și-L vom ști, fiind cu EL mai aproape.
   Îndreptarea va fi posibilă și înfăptuită cumsecade între oameni. Bunul-simț va reînvia de unde lipsi-se atîta vreme și binele tot de făcut întruna. Oamenii vor cunoaște fapte și comportări demne și corecte, cum nu au mai știut. Fiind mai altfel nici părăsirile SALE la adresa noastră nu vor mai fi și ne vom bucura fără suferințe de o altă viață, îndreptată.
    Basme veți zice voi poate toți și buni și răi și obișnuiți, cum îți fi. Dar e în schimbare lumea ce-o conduce EL, de vreți ori nu, spre ceva mai simplu. Dar și corect, ce poate nici n-o fost vreodată, doar EL știind adevărul întocmai. De cînd sîntem, că noi trecători și doar EL mereu, ne știe cum am evoluat și ce va urma.
   Nu vom mai fi atît de josnici și complicați într-o viață ce n-o pricepem greșind-o. Nepăsarea se va schimba în ceva folositor tuturora, nu deodată ci-n timp. Plictiseala ce-o resimțim uneori, și ea va fi oarecum în preocupare cu folos, cît vom fi capabili doar în bine și util. Simplificîndu-ne viața și nu complicînd-o cum ni-i felul, dar cu judecată la timp.
    Ne vom schimba concepția despre lume și ce sîntem, iar despre EL vom afla mai multe. În timp, doar îndreptați să fim cum ne cere momentan să fim cu bine între noi. E mult e puțin veți vedea, dar începeți schimbîndu-vă odată, că altfel nu-i posibil nimica.

1605.Fugim de răspunderea cunoașterii responsabile

   Ni-i teamă de viață să o înfruntă că n-o cunoaștem, doar EL o știe, noi niciunul încă. EL și Lumea LUI au proiectat-o demult și ne-o pus-o la dispoziție, în anumite condiții. Trebuie să evoluăm în anumiți parametri în timp și spațiu bine determinat. Să căpătăm anumite cunoștințe și aplicîndu-le, îmbunătățindu-ne viața. Și comportări pe măsură în cerințe de SUS, în condițiile noastre în timp.
   Nu ne complicăm cu existența și întrebările vieții, ascunzîndu-ne în muncă și iar muncă. Fugim de răspunderea cunoașterii responsabile, ce-o lași pe alții să ți-o servească. Că tu nu te complici, nu vrei să-ți bați capul cu lucruri ce te obosesc, nu le ai cu de astea. Ori concursuri de împrejurări ce te împiedică și nu insiști, poate ca alții.
   Nesiguranța unei iresponsabile familii, care-și crește copii la voia întîmplării. Fiece o fi, nu ne băgăm, crească cum vor, liberi și de capul lor. Și în timp se miră că-s imorali și nedrepți porniți pe rele și urîte fapte. Cu consecințe din partea SA, părăsiri peste familia respectivă și necazuri și vieți scurtate. Ca eșecuri pentru încercările SALE asupra unora ce nu-s demni de încrederea SA.
   Deci ni se cere implicare în gestionarea corectă a educației odraslelor, în spiritul bunului-simț și înspre bine și cunoscîndu-L. Și nu oricum ci foarte responsabili și interesați să fie cum trebuie, exigență maximă. Nu teroare ci o înțelegere pedagogică corectă a ceea ce trebuie cu rezultatele scontate. Fără a renunța, că-i bai în fața SA, cît existăm răspundem de ei.
   Pentru că nedrepții și iresponsabilii cred că dintr-o copilărie fricită pot rezulta. Ori oameni cumsecade ori lichele. Ne avînd nici un control responsabil asupra copiilor, e și cazul, și-s de compătimit. Că-s părăsiți de EL și o încurcă urît, ratînduși viața pe mîna lor nedreaptă LUI și nouă.
   Spiritele false, imorale, nedrepte, înrăite nu pot se crede, ajunge pe culmi. Ba da într-o societate nedreaptă, orice-i posibil, ca la noi și în alte zări aiurea făurite. În societăți așezate pe baze corecte, ale bunului simț, civilizate și doar înspre bine mereu, e imposibil prostia, incompetența și nedreptatea să parvină.