4410..Ni-i necesar.

  Cînd îI călcăm în străchini, cumva parcă anumea întinse în fața noastră, neatenți nu le dăm importanța necesară. Cerută de SUS și ni se suspendă drepturi, numai îndatoririle ne mai amintesc de EL și totuși îndreptarea cunoscută. Nu aproximată, ci corectitudinea în fața LUI, ca Singurul Dumnezeu, Cunoscut dar tare Necunoscut, Evitat.
  Ocolit în fel și forme, numai LUI nesupuși și ne vine scadența la o adică, plata peșin, nerînduită după știrea noastră, ci doar a SA.  Noi vom constata dilema nepriceperii SALE de către noi oamenii în nici un fel, chiar de vrem, nici EL nu se lasă cunoscut ușor. Nu-L merităm pe de-a-ntregul și pe felii nu-I Întregul CEL Știm din auzite de la alții mai atenți cu EL și EL cu ei.
  Ne smomește, ne ademenește cu multe și mărunte ale vieții toate necesare să ne fie cu priință, dar mereu vrem mai mult, ni-i necesar.
4409..Așa că-i de muncă.
Primim dreptul la viață, existăm pe Pămînt în limitele cunoscute, vrînd cam de toate cele ce ne dorim, familie, sănătate. Preocupare pentru a fi ce vrem în societate, să ne cîștigăm existența cît mai onorabil făcînd în limitele cunoașterii binelui. Bunului simț, cumsecădeniei în natură și oriunde cam de toate cu dreptate și-I mai și greșim, ne pasc trageri de urechi și altele aflate-n timp și spațiu.
Nu ne prea plac, nu-L știm mai defel și vrem nu numai mărunțișurile firii umane de pe aici, culoarea și parfumul vieții. Dar esențialele zise mai sus să ni se asigure cu precădere, nu așa la hurtă, ci fiecăruia cum trebuie, dar noi la rîndul nostru?! Sigur îL faultăm de cîte ori nu-L luăm în calcul corect, ci pe sărite și-n bătaia de joc de pe aci, fără Dumnezeul CEL Adevărat.
Căutînd scăpări diverse, c-o fi c-o păți, nu ține! E Ferm încă din Începuturi și nu-I tăgadă cu EL, așa că-i de muncă ca să ne fie casa casă și masa masă!

4346..Înzestrați de SUS.

  E de lăsat măcar o vreme mai ne vizitate aceste toate cîte mai sînt neinteresante, din a noastră perspectivă de îndreptare. Toate dezinformatoarele mass-medii, dibuite încă pe sprînceană de fiecare cum îl duce capul înspre calea bună. A cuviinței ce ne va mai ameliora oarecum o relație cu EL și așa năclăită de necunoașterea profundă.
  Deci e de potolit pornirile ce ne duc nicăieri fără de bunătate, morală, dreptatea firească nouă așa încă fără de Dumnezeu. Că încă așa ni-i datul pînă ne va veni vremea dezmeticirii mult clamată de aci, dar încă cred destul de necunoscută. Ca toate necesare omenirii în căutări diverse ce mai pot fi trecute cu vederea și de luat taurul cunoașterii adevărate.
  Și privit în ochii adîncimii capabile doar nouă așa înzestrați de SUS să-I fim și încă nu catadicsim defel.

4187..Dintotdeauna

  Anunța prin intermediul micuței Maria Petre, Dumnezeu, că asupra nostră va fi tăvălugul bolșevic, ce-o trecut cum Îi zise atunci. În urmă cu peste 78 de ani și va urma recunoașterea SA corectă, tot mai corectă, dar nu-i așa, totalitarismul o apus oarecum că-i urmează încă prostirea. A destui gură-casă atît social cît și religios iar apropierea de EL e din ce în ce mai de ne găsit, ci neputința și mîrșăvia neroadă.
  Se vede treaba că încă nu-i așa cum ne transmisese Însuși Dumnezeu atunci, încă avem de tras neputincioși încă destule. Cu învățături de minte pe măsură, azi mai repede ne ridicăm de putem și știm ce vrem, nu pe aici, ci-n cele zări străine ce ne adoptă. Grăbite de nevoi ce noi îndemînatici i le tocmim, revenim îndestulați, cu vile și mașini. familii ajunse și cîte și mai cîte ne visate-n alte.
  Dinainte trăiri de neamuri multe și timpul trece și scadența de SUS ne prinde taman descoperiți, de EL cumva neștiind. Plătim de ne ies toate pe nas neștiutori de bine, potolire și Dumnezeu cum trebuie și nu de acuma ci dintotdeauna.

3890...Aparent doar

  Nu-i lumea asta a nostră de izbeliște chiar de pare, îi cu EL Responsabilul de noi. Din CER și nu ne lasă și nu ne va lăsa oricum, ci cu preocupare Divină, aici e chichița. Că nu-L pricepem încă, dar ne va fi bine, doar să avem încredere nețărmurită-n EL. Neapărat altfel e cam greu și vom mai avea de tras cine știe cît pînă ne vom dovedi apți cum trebuie.
  Că ni se tot zice de netrebnicele religii că omenirea-i o deșertăciune și supusă diavolului. Minciuni, e supusă doar LUI, încă nu dovedită pe față lor inconștienții, dar EL nu ne-o părăsit niciodată. Ci ni-o tot atenționat prin acele forțe de ordine Divină și am cam încasat-o mereu. În neștire fără EL cum trebuie, desnădăjduiți credeam în neputința de a fi cum trebuie.
  În orice neghiobie ni se servea de acei fără EL și puși pe rele și urîțit lumea, aparent doar.

3851...Nu ne vom mai închipui atîtea nedorite

  Văzîndu-ne mereu porniți tot mai îndepărtîndu-ne de EL și menirea umană. A noastră înstrăinîndu-ne de EL cum o vreme ne dorise, dar ulterior s-o schimbat cursul. EL nu dă socoteală nimănui, trebuie să ne supunem și să-L urmăm nu supărați. Ci preocupați de noi cum trebuie, negociind o viață demnă, adevărată și EL. Să ne fie stindardul existenței cu adevărat cum ne dorește să aflăm.
  În cadrul nepriceperii noastre față de EL se înscriu toate cele ce le-am tot trăit. De cînd trăim ca oameni pe Pămînt în transformarea ce-o are de gînd cu noi CER-ul. Și noi n-o dibuim, poate așa ni-i datul și astfel să ne dezmeticim cîndva. Forțîndu-ne a pricepe că prin toate necazurile care le-am tot suferit, EL ne arată. Să ne domolim în a fi înțelegători în felul SĂU, ce nouă nu ne vine încă a crede.
  Dar va veni vremea, se apropie și nu ne vom mai mira și închipui atîtea nedorite.

3834...Vom fi cît ne vom ține

  EL E dincolo de relativitatea nostră permanentă, EL E Permanența CER-ului. Chiar și Pămîntu-i relativ întrucîtva, ce noi nu știm, doar EL și Lumea SA. Trecători dar nu degeaba, ci să ne dovedim folositori mereu nouă înspre EL. Cumsecade ca oameni de bine, util și frumos în natură și-ntre noi fermi și clari. Nu-i mare scofală, doar să dorim bunăstarea, morală a binelui, evitînd răul.
  Dreptatea să ne fie sfîntă în trăinicia vieții cu EL în față, urmîndu-L cumsecade. Euforia aflării altei vieții noi și desăvîrșite în continuarea acesteia încă de azi. Delăsători și neputincioși, ne vom vindeca cu tărie atunci, fără alternative. Siliți ne vom schimba, de nu va fi posibil pînă atunci, că EL ne așteaptă nerăbdător. Doar om rupe zăgazurile nefericirii în care ne tot zbenguim anevoie de rîpă.
  Noi am apărut cînd EL Era și va mai fi, vom fi cît timp ne vom ține de EL cum trebuie.