4410..Ni-i necesar.

  Cînd îI călcăm în străchini, cumva parcă anumea întinse în fața noastră, neatenți nu le dăm importanța necesară. Cerută de SUS și ni se suspendă drepturi, numai îndatoririle ne mai amintesc de EL și totuși îndreptarea cunoscută. Nu aproximată, ci corectitudinea în fața LUI, ca Singurul Dumnezeu, Cunoscut dar tare Necunoscut, Evitat.
  Ocolit în fel și forme, numai LUI nesupuși și ne vine scadența la o adică, plata peșin, nerînduită după știrea noastră, ci doar a SA.  Noi vom constata dilema nepriceperii SALE de către noi oamenii în nici un fel, chiar de vrem, nici EL nu se lasă cunoscut ușor. Nu-L merităm pe de-a-ntregul și pe felii nu-I Întregul CEL Știm din auzite de la alții mai atenți cu EL și EL cu ei.
  Ne smomește, ne ademenește cu multe și mărunte ale vieții toate necesare să ne fie cu priință, dar mereu vrem mai mult, ni-i necesar.
4409..Așa că-i de muncă.
Primim dreptul la viață, existăm pe Pămînt în limitele cunoscute, vrînd cam de toate cele ce ne dorim, familie, sănătate. Preocupare pentru a fi ce vrem în societate, să ne cîștigăm existența cît mai onorabil făcînd în limitele cunoașterii binelui. Bunului simț, cumsecădeniei în natură și oriunde cam de toate cu dreptate și-I mai și greșim, ne pasc trageri de urechi și altele aflate-n timp și spațiu.
Nu ne prea plac, nu-L știm mai defel și vrem nu numai mărunțișurile firii umane de pe aici, culoarea și parfumul vieții. Dar esențialele zise mai sus să ni se asigure cu precădere, nu așa la hurtă, ci fiecăruia cum trebuie, dar noi la rîndul nostru?! Sigur îL faultăm de cîte ori nu-L luăm în calcul corect, ci pe sărite și-n bătaia de joc de pe aci, fără Dumnezeul CEL Adevărat.
Căutînd scăpări diverse, c-o fi c-o păți, nu ține! E Ferm încă din Începuturi și nu-I tăgadă cu EL, așa că-i de muncă ca să ne fie casa casă și masa masă!

4046...ÎI E lehamite de noi.

  Oricine ar fi din fruntea oricărei societăți, ori de la poalele acelei mulțimi. Tot gură-cască îs, neatenți la ceea ce-i mai meritoriu de a ne fi în viață legămînt. Conduită de ne tăgăduit, credința, cum se poartă și pe la noi, ori în isus din NT. Și șleahta de nerozii în care-i încurcată lumea de pretutindeni, la fel ori în diverse moduri.
  Ori în Dumnezeu Cel Adevărat și Viu din CER, tot degeaba nimeni nu se poate lăuda. Că-i cea mai cea realizare ce ni-i la îndemîna oricui să-L întîlnești, E pe NV. Și Unul și altul, se tot confundă, profitînd neroziile dintotdeauna și azi parcă mai abitir. Ademenind mulțimi de fără căpătîi și chiar cu strașnic căpătîi, dezorientați cu toții.
  Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.

2038.Copii pe drumuri de izbeliște

   Părinții de nu-s conștiicioși, din varii motive, neatenți cum cresc copii, fără educația. Necesară, adevărată, demnă și clară, fermă în cazul SĂU, copii pe drumuri de izbeliște. Plătesc părinții în fața SA și nu oricum, ci părăsiți, dau de necazuri, suferințe, desnădejdii. Scurtarea vieții, neînțelegînd ce-o căutat pe Pămînt într-o viață degeaba.
   Irosire de interes din partea SA, și dezinteres din partea oamenilor nedrepți. LUI și nouă în general, că problema asta e-n întrega lume și trebuie schimbată. Că El n-o mai tolerează mult, părinți reveniți-vă în firea dată de SUS. Că sînt preocupări statale de preluarea acestor probleme de la părinți. Dar rezultatele ce zic? Că lumea-i nedreaptă și intolerantă și pusă pe rele și ignorarea LUI.
   În așa situații părinți, cereții ajutor LUI, sincer, cu adevărat responsabil, nu ca să vă aflați în treabă. Că încă vă puteți alege cu dandanale de vai va fi de viața voastră de nedrepți ordinari. Că de sînteți cum trebuie, situația se va rezolva în bine, pe calea aceea, ori se va găsi o cale corectă.