Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.
Se afișează postările cu eticheta frunte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frunte. Afișați toate postările
luni, 28 octombrie 2013
4046...ÎI E lehamite de noi.
Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.
duminică, 20 ianuarie 2013
2774.Ne mai fiind așa învrăjbiți unii și alți
Ne mai fiind așa învrăjbiți unii și alții, deoarece ne va uni același Dumnezeu. Nu ca acuma fiecare cu închipuirea și minciuna sa fără toleranță față de ceilalți. Dar fiecare pe coclaurile neputinței de a fi oameni adevărați și fără EL, Adevăratul. Ce încă ne costă foarte mult, pînă va mai dura acel timp de împlinire aflat sub custodia SA.
miercuri, 26 septembrie 2012
2042.Căutarea a ceea ce se poate îndrepta din noi
Ce ni-i scris în frunte ni-i pus, doar putem să ne îmbunătăți nițel viața. Pentru a nu se zice că am făcut umbră degeaba Pămîntului. Deci ce avem de făcut și de tras, vom face și vom trage, dar cît de cît să le mai fețim (îmbunătățim) nițel. Ni-i la îndemînă căutarea a ceea ce se poate îndrepta din noi, să fim corecți. Între oameni și-n fața SA
Aflînd de defectele unora, să ne facem că nu le știm, evitînd discuții pe tema rea. Dar de altfel perfect umană, a decăzuților în cîte belele personale, dandanale de care nu pot scăpa. Se-ntîmlă și la case mai mari și asta e, să fim rezonabili, umani. Între noi suportîndu-ne mai multe și căutînd remediul firesc, ponderarea, înfrînarea. Că este și toate-s posibile de se vrea cu tot dinadinsul.
Nu-i chiar simplu de la început, dat în timp se poate rezolva, în pace bună cu răbdare și voință mereu pînă trece.
În relațiile cu EL, aflăm misterul mai permanent prezent în relațiile cu EL. Ne obișnuim într-atît, că de la o vreme nici nu-l mai luăm ca atare, ci ni se pare normal. Și de nu ținem cont de cei din jur ce nu-s familiarizați, sînt probleme și discuții, de regulă ne la locul lor.
Aflînd de defectele unora, să ne facem că nu le știm, evitînd discuții pe tema rea. Dar de altfel perfect umană, a decăzuților în cîte belele personale, dandanale de care nu pot scăpa. Se-ntîmlă și la case mai mari și asta e, să fim rezonabili, umani. Între noi suportîndu-ne mai multe și căutînd remediul firesc, ponderarea, înfrînarea. Că este și toate-s posibile de se vrea cu tot dinadinsul.
În relațiile cu EL, aflăm misterul mai permanent prezent în relațiile cu EL. Ne obișnuim într-atît, că de la o vreme nici nu-l mai luăm ca atare, ci ni se pare normal. Și de nu ținem cont de cei din jur ce nu-s familiarizați, sînt probleme și discuții, de regulă ne la locul lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)