2774.Ne mai fiind așa învrăjbiți unii și alți

  Fiecare dintre creștini vrea ecumenism ca la nebuni însă, numai cu ei în frunte. Urmîndu-i ceilalți, ca șefă a lor religie, tîmpenii, că niciunul nu-i mai breaz. Fără EL, toți o apă și-un pămînt, pînă cînd EL va vrea, să-i fim cum trebuia. Ne va da semnalul de urmat, cînd va fi și altă viață în construcție nouă vom afla. Renunțînd la cîte bizarerii, închipuiri străine LUI și nouă într-o îndreptare și umanizare bună.
  Ne mai fiind așa învrăjbiți unii și alții, deoarece ne va uni același Dumnezeu. Nu ca acuma fiecare cu închipuirea și minciuna sa fără toleranță față de ceilalți. Dar fiecare pe coclaurile neputinței de a fi oameni adevărați și fără EL, Adevăratul. Ce încă ne costă foarte mult, pînă va mai dura acel timp de împlinire aflat sub custodia SA.
  Încă-i liniște și pace dinspre partea LUI, să se împlinească prognoza CER-ască. Și doar atunci, înnoirea va fi posibilă, aflîndu-L neîntîrziat, sub forma care va dori. Să ne convingă fără tăgadă pentru totdeauna, rămînîndu-I aI LUI și EL al nostru.

2046.Nu-I recunoscut și nici buna-cuviință

   Ne împotrivim fiecare contra la toți, nu ne credem între noi, pe ceilalți îi credem nebuni. O brambureală ce se generalizează ușor, că nu-I EL în lume recunoscut. Și nici buna-cuviință între oameni nu funcționează cu bine, cum ni se cere. Că ne considerăm fiecare din noi, buricul pămîntului, în raport cu ceilalți.
   Și ar trebui din contra să ne lărgim gama de recepție, a ce ne consolidează în bine și util. Și la fel cu bun-simț între oameni contribuind și noi cum putem, știindu-L și de se vrea și celorlanți. Comportîndu-ne rațional și demni cu prestanța omului corect.
   Cînd nu ești cum trebuie între oameni și-n fața LUI, după o vreme ți se împotmolesc corăbiile. Și chiar de vezi multe și diverse, nu te mai mișcă, ești neputincios de nedrept și fără cunoștințe. Te afunzi înspre o dispariție nemulțumită, ne pricepînd viața, de ce ai avut-o? Ratîndu-ți menirea pe mîna ta neputincioasă și în deriva nedreptății generale.

1905.Adevărul e necunoscut și-L ascund

   Cînd ne dăm frîu liber gîndurilor prin gura ce rostesc adevăruri, e posibil să fim catalogați nebuni. Am primit și eu așa notare, nedrepții așa de înstrăinați îs de cum trebuie să fim. Că-i lumea cu fundu-n sus și adevărul e necunoscut, și-L ascund, de nu se aude nimica de EL și noi cu adevărat. Ci minciuni la greu și consecințele ni se par normale, fără EL. Aiurită lume și consecințe pe măsură, oare pînă cînd Doamne?
   Că-i tare greu și cu TINE și noi să ne pricepem cît de cît la ce trebuie. Ajungem să bîjbîim ziua-n amiaza mare. E nevoie de felinarul TĂU, lumina-i lipsă-n lume! Ni se oferă în viață destule surprize, reușite neașteptate, ori mai puțin scontate. Condiția să nu închizi și zăvorești posibilitățile ce ți se dau, să fii receptiv la tot.
   Mai puțin pretențioși, mai ales la bine și ceea ce ține de cunoașterea necesară. Poate nu numai ție, ori deloc, dar altora esențială și s-o afli pentru ei, e nevoie să vrei. Condiția știu care-i, să pricepi și să fii pe fază, la momentul hotărîtor, pregătit. E de văzut în ce măsură se și poate, că oameni totuși sîntem.

1660.Rezonăm independent, dar mulțumiți de noi

    Îndărătnici într-o societate nedreptă în ansamblu și-n particular, ni se pare că-s ceilalți. Tot îndărătnici îs și mai nebuni, dar totu-i o apă și-un pămîne fără EL, Baza vieții lipsindu-ne. Nedreptatea ne duce de rîpă, părăsiți, în suferințe și moarte devreme. Ne pricepînd lumea și viața, nemulțumiți și nerealizați, fără EL între noi și ne făcînd doar binele.
    Să nu ne învoim cu orice ni se oferă, ci să alegem ce-i corect doar cu bun simț și bine. Și numai ceea ce ne place cu adevărat, simțit așa, ca să ne desăvîrșim, altfel e degeaba rîvna. Retîndu-ne ca majoritatea în dezordinea și dezmățul ăsta general de neînțels. Deci să fim pretențioși în a ne alege prestația, ce-o desfășurăm în concordanță cu ce trebuie și simțim bine și frumos chiar și util.
    Că-n nesiguranța generală a vieții, ne pierdem ușor și devreme, ratîndu-ne pornirea. Să ne gîndim bine și mai bine mai așteptăm și-n tihnă abordați-L doar și sigur vă va ajuta. În timp, mulțumiți-I și alăturați-vă LUI, dar considerați, cum vreți? Doar lîngă EL vă va fi bine și-n siguranță viața și a familiei voastre.
    Numai forțele ce ne diriguiesc din sferele lor de ne știut nouă, pot fi impasibile. Noi nu, fiind siliți de normalitatea, firescul existenței fiecăruia, cum îi e dat. Rezonăm în felul nostru independent cu ce simțim că-i normal, dar să fim mulțumiți de noi, asta-i important.
    Iar de sîntem un nedrept ordinar, înrăit, urîțit în fărădelegea terestră și ne căutăm numele. Categoria ce-o aflăm se poate dintotdeauna fi sigur cunoscută de cînd e lumea. Că nedreptatea-i de mult în lume și consemnată ca atare de povara vechilor netrebnicii umane.
    Fiind atenți la cum ne facem viața, că-i destul o infimă cantitate de răutate și urîțenie, să ne-o strice. Paza de noi înșine e principala preocupare, că de aici e primejdia mai mare și de ne luat în seamă, de regulă. Căutînd mereu să fim săritori în calea celor ce au nevoie sinceră de noi, oricît de ocupați am fi.