2046.Nu-I recunoscut și nici buna-cuviință

   Ne împotrivim fiecare contra la toți, nu ne credem între noi, pe ceilalți îi credem nebuni. O brambureală ce se generalizează ușor, că nu-I EL în lume recunoscut. Și nici buna-cuviință între oameni nu funcționează cu bine, cum ni se cere. Că ne considerăm fiecare din noi, buricul pămîntului, în raport cu ceilalți.
   Și ar trebui din contra să ne lărgim gama de recepție, a ce ne consolidează în bine și util. Și la fel cu bun-simț între oameni contribuind și noi cum putem, știindu-L și de se vrea și celorlanți. Comportîndu-ne rațional și demni cu prestanța omului corect.
   Cînd nu ești cum trebuie între oameni și-n fața LUI, după o vreme ți se împotmolesc corăbiile. Și chiar de vezi multe și diverse, nu te mai mișcă, ești neputincios de nedrept și fără cunoștințe. Te afunzi înspre o dispariție nemulțumită, ne pricepînd viața, de ce ai avut-o? Ratîndu-ți menirea pe mîna ta neputincioasă și în deriva nedreptății generale.

1938.Din dilema asta nu ieșim de multă vreme

  O aparentă brambureală, dar nu-i chiar așa, ci o bine gîndită, omenească amestecătură. Cu porniri și opriri, cu bune intenții și rele porniri. Că nouă nu ne iese socoteala și din dilema asta nu ieșim de multă vreme. Și-n ultima vreme parcă mai acut se pune problema, e de văzut și de apelat. Corect doar la EL, că EL ne-o permis și adus pînă aici și-n continuare, doar cu EL ne vom dezmetici bine.
   Și să nu dăm dovadă de reținere, decît doar de simțim așa din noi o sîială. O punere în gardă din partea sînelui, care nu-i de acord cu ce întreprindem. Și se poate sigur să nu fie bine, numai atunci să ne ferim și chiar da înapoi. De altfel e de dorit să ne comportăm cu entuziasm fără margini, de ne poate cuprinde.
   Deoarece lipsa bucuriei, entuziasmului e semn de dispariție, moarte, de ducă pe pustii. Că EL ne-o dat viața s-o trăim în condiții corecte și de veselie înspre bine. Și util tuturora, aflîndu-L cum se cuvine cu adevărat, nu în nedreptatea asta hîdă ce se dă la noi. Se tot dă la noi de mii de ani amăgindu-ne înspre moarte, că EL nu ne iartă de sîntem zurlii și duși cu pluta.