1938.Din dilema asta nu ieșim de multă vreme

  O aparentă brambureală, dar nu-i chiar așa, ci o bine gîndită, omenească amestecătură. Cu porniri și opriri, cu bune intenții și rele porniri. Că nouă nu ne iese socoteala și din dilema asta nu ieșim de multă vreme. Și-n ultima vreme parcă mai acut se pune problema, e de văzut și de apelat. Corect doar la EL, că EL ne-o permis și adus pînă aici și-n continuare, doar cu EL ne vom dezmetici bine.
   Și să nu dăm dovadă de reținere, decît doar de simțim așa din noi o sîială. O punere în gardă din partea sînelui, care nu-i de acord cu ce întreprindem. Și se poate sigur să nu fie bine, numai atunci să ne ferim și chiar da înapoi. De altfel e de dorit să ne comportăm cu entuziasm fără margini, de ne poate cuprinde.
   Deoarece lipsa bucuriei, entuziasmului e semn de dispariție, moarte, de ducă pe pustii. Că EL ne-o dat viața s-o trăim în condiții corecte și de veselie înspre bine. Și util tuturora, aflîndu-L cum se cuvine cu adevărat, nu în nedreptatea asta hîdă ce se dă la noi. Se tot dă la noi de mii de ani amăgindu-ne înspre moarte, că EL nu ne iartă de sîntem zurlii și duși cu pluta.