2039.Îi greu de încuiat, doar EL îi e nașul

   E adevărat omul e foarte inventiv, iese din multe încurcături ce viața i le întinde. Îl încearcă și reușește să se descurce, să fenteze, e șmecher și-i merge mereu. Omul are multiple manifestări și variante ale gîndirii sale, ce în timp s-o rodat și-i greu. De încuiat, doar EL îi e nașul, că s-o umplut paharul răbdării Divine. Cu așa nerușinat, ce din ce în ce se depărtează de ceea ce trebuie să fie de la o vreme.
   S-o obișnuit și cu felul în care EL îl părăsește și intră sub hora nevoilor, suferințelor. Și chiar a morții, după o viață, ce e cum e, s-o învățat, e vaccinat, are experiența vieții. Nu de azi de ieri ci de cînd lumea, tot o strîns dovezi și rabdă, se tratează. Mai trece de pe un umăr pe altul greutățile, le așteaptă conștient că vor trece o dată.
   Chiar și cu amenințarea mereu cu moartea, de cînd se naște omul s-o învățat. Și-o creeat diverse refugii de remedierea tentativelor de dispariții, vaccinîndu-se. Și fentînd cît poate viața, cum o fi, reușindu-i multe și mărunte un timp, făcîndu-și de cap. Chiar și spiritual, e o industrie de diferite calibre în diferite părți ale lumii. Ce caută să fențeze existența cum poate, doar îL va îndoi și ceva în timp, s-o petrecut și-n CER.