2032.Lăsîndu-ne porunci ce nici azi omenirea

   Nu trebuie să judecăm poruncile Divine, nu cu fereală, ci deloc să nu le judecăm. Că astfel s-o petrecut și la noi cînd o fost Dumnezeu, Însuși în urmă cu 77 de ani. Lăsîndu-ne porunci ce nici azi omenirea nu le-o aflat și nu le respectă, defel. Ignorîndu-I demersul SĂU, plătim cu toții, normal trebuiau cunoscute la libera alegere. De toată lumea și fiecare să hotărască cum le îndeplinește ori ba, nu așa ascunse.
   Măcar acuma să fie cunoscute de mulțimile lumii, acele ale SALE îndrumări pentru noi. Să ne îndreptăm, să ne potolim, moralizăm între oameni mereu cu binele în față. Și ulterior, după ce reușim îndreptarea și-o simți că nu mai poate fi întoarsă. Ci să rămînem corecți cum se vrea SUS, ne putem gîndi și la spiritualitatea SA.
   Că spiritul nu poate sufla liber, de nu-i condiția omenească îndeplinită. Îndreptarea omului cum se vrea de EL și după aia spiritualizarea SA vine de găsește interes. În condiții corecte ale omului, curat ce-L așteaptă în pace cu răbdare.