Ne-o înfricoșat că nu-L cunoaștem și sîntem și nedrepți între oameni. Și îmbogățiți peste noapte prin matrapazlîcuri, escroci ordinari, hoți de nimic. Mai rău și urît nici că se poate ajunge omul, ființă de altfel sortită altor demersuri. După ei potopul, așa-i de josnică condiția omului de azi și fără perspectivă încă.
Ne tot lovim ca de un zid de răul ce-l îmbrățișăm inexplicabil, urîțindu-ne viața ratînd-o. Împreună cu binele și răul îs de SUS date să ne încerce mereu pînă cumințiți. Și îndreptați ne venim în fire, înfăptuind doar cu binele traiul și cu bun-simț. Iar de rău să nu ne amintim niciodată, ci cumințiți cum ne dorește EL în lume.
Să căutăm ca mereu să fim curați și niciodată înhăitați cu nedreptatea față de EL și noi. Ci să ne vedem de calea noastră în regulă, evitînd fărădelegea. De nu-s condiții corecte, izolarea și necolaborarea, ruperea legăturilor definitiv. Pînă la remedierea vieții în societate și-n legătură cu EL, demnă și adevărată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu