1965.Nu să te hlizești ca prostul în fața a așa Putere

   Se zice de nedrepți că atunci cînd se gîndesc la Dumnezeu îi apucă veselia. Prostii, în fața LUI, îngheți de frică, nu să te hlizești ca prostul, în fața a așa Putere. A așa Imensitate de ne cuprins, Creatorul lumii și a tot ce știm și nu știm. Că ne-o dat din spiritul SĂU și din gîndire, cîte ceva ce o evoluat și va evolua. De ni s-o urcat democrația la cap, și beți ne credem mai ceva și nu-L prea luăm unii în seamă.
   E firesc așa o vrut EL, ca să ne dezvoltăm pînă la o vreme care se apropie. În gîndire, cunoaștere, învățătură și știință , dar să fim nu aerieni, ci cu piciorele pe Pămînt. Revenindu-ne după o perioadă de buiecire și aflarea locului nostru oarecum. Cît s-o putut, că prea multe nu sîntem încă nici azi în stare a ști, nu merităm încă.
   Și încă nu s-o abrogat cererea SA către noi, să ne venim în fire, adică îndreptarea. Între oameni cu bun-simț și să-L știm măcar corect, de nu să-L și respectăm cum se cuvine.