4324..De odinioară.

  Nu-i lucru de șagă, eu îs așa o vrut EL să fiu și poate multora din voi nu le vine bine cum gîndesc, vorbesc și fac ceea ce fac. Cînd fac și conform unor percepte ce nici eu nu le știu, ci de ceva vreme mi se destăinuie cu încetinitoriu, or fi mai, mai altfel. Dar eu așa le aflu și vi le relatez, cît mă pricep a vă transmite cîte ceva, poate nu cum aș vrea și voi de asemenea, mai interesați.
  De unele și altele ce poate îmi scapă și nu vă mulțumesc cum ar fi normalul fiecăruia, cred că nici EL nu-i poate mulțumi. Pe toți oamenii, nici eu, aș vrea dar se pare că așa-i în firea lucrurilor de a nu fi toți pe un calapod ci-n virtutea unor diferențieri. Mai mult ori mai puțin vizibile nu numai de jos între noi cîți om fi dați să fim nu prea cumsecade, ci destul de răzvrătiți.
  În niște trăiri ce-I dau și LUI destule ce le vrea cît mai acătării a se termina și a ne vedea la locul nostru dat dinspre începutul acela de odinioară și nici azi experimentat corect pe de-a-ntregul.

2852.Încă căutăm îndreptarea într-un fel oarecare

  La unii nedreptatea-i atît de accentuată în tot ceea ce gîndesc, vorbesc și fac. Că-ți dă impresia că nu-i de pe aicea, că mai e pînă să ajungă lumea așa rea și urîțită. Că ei, acei inși, tîrîturi neroade, îngînfate și de-o prostie tîmpă, șmecheri, derbedei. Îs ceva  mai încolo de noi, rarități umanoide ori pe cale de dispariție de undeva propuși în lume.
  Ori de acuma să se înmulțească terorizînd omenirea, oarecum mai așezată, ceva spre cumsecade. Încă destul de departe, dar în perspectivă cu unele îndreptări, se poate spera la mai bine. Siguranța lor nedreaptă e simțită cînd te afli oarecum prin preajma acestor creaturi, ce nu par omenești. Noi din contra nu ne bazăm sigur cam pe nimica, bîjbîim în viață și încă căutăm îndreptarea, într-un fel oarecare.
  Fiecare cu a lui căutare și găsire mai reușită ori ba, o tot ducem așa. Încă dezorientați cum ar fi corect să fim, debusolați cu așa reguli destul de anapoda. În lume oriunde te-ai afla, fără EL și imorali cît vrei.

1965.Nu să te hlizești ca prostul în fața a așa Putere

   Se zice de nedrepți că atunci cînd se gîndesc la Dumnezeu îi apucă veselia. Prostii, în fața LUI, îngheți de frică, nu să te hlizești ca prostul, în fața a așa Putere. A așa Imensitate de ne cuprins, Creatorul lumii și a tot ce știm și nu știm. Că ne-o dat din spiritul SĂU și din gîndire, cîte ceva ce o evoluat și va evolua. De ni s-o urcat democrația la cap, și beți ne credem mai ceva și nu-L prea luăm unii în seamă.
   E firesc așa o vrut EL, ca să ne dezvoltăm pînă la o vreme care se apropie. În gîndire, cunoaștere, învățătură și știință , dar să fim nu aerieni, ci cu piciorele pe Pămînt. Revenindu-ne după o perioadă de buiecire și aflarea locului nostru oarecum. Cît s-o putut, că prea multe nu sîntem încă nici azi în stare a ști, nu merităm încă.
   Și încă nu s-o abrogat cererea SA către noi, să ne venim în fire, adică îndreptarea. Între oameni cu bun-simț și să-L știm măcar corect, de nu să-L și respectăm cum se cuvine.