4324..De odinioară.

  Nu-i lucru de șagă, eu îs așa o vrut EL să fiu și poate multora din voi nu le vine bine cum gîndesc, vorbesc și fac ceea ce fac. Cînd fac și conform unor percepte ce nici eu nu le știu, ci de ceva vreme mi se destăinuie cu încetinitoriu, or fi mai, mai altfel. Dar eu așa le aflu și vi le relatez, cît mă pricep a vă transmite cîte ceva, poate nu cum aș vrea și voi de asemenea, mai interesați.
  De unele și altele ce poate îmi scapă și nu vă mulțumesc cum ar fi normalul fiecăruia, cred că nici EL nu-i poate mulțumi. Pe toți oamenii, nici eu, aș vrea dar se pare că așa-i în firea lucrurilor de a nu fi toți pe un calapod ci-n virtutea unor diferențieri. Mai mult ori mai puțin vizibile nu numai de jos între noi cîți om fi dați să fim nu prea cumsecade, ci destul de răzvrătiți.
  În niște trăiri ce-I dau și LUI destule ce le vrea cît mai acătării a se termina și a ne vedea la locul nostru dat dinspre începutul acela de odinioară și nici azi experimentat corect pe de-a-ntregul.