4330..Oare cînd?! .

  Pămîntul arabil al patriei și restul teritoriuli dat în seama naturii din firea lucrurilor așa și despuiat și răvășit anapoda. În batjocura nepriceperii umane de aici și de aiurea, aciuiți vremelnic fără discernămînt acătării ci-n virtutea unor nelegiuri și nedreptăți ce ne văduvesc. De cîte și mai cîte trebuincioase toate, dar nu acuma la hurtă devalizată țara, nația.
  Și firea unor trăinicii nu de acuma, ci-n folosul altora ce ne vor urma și nu ne pasă defel, și nu-i huzur și desfătare. Decît pentru cîțiva neaveniți și trîntori locali, nedemni încă-n fruntea țării, prostia ajunsă unde nu îi e locul și nici punere la punct. Nu-i în calea ce-o urmăm fuduli năuciți de așa ne pusă masă, fără minte și celelalte ce-n continuare vor conta, dar cu-i pasă?!
  Se crede acuma-n minuni de la străini, aiureli și goană după vînt, oare cînd ne vom dezmetici?!