Viața merge înainte, o trecut iarna, vine primăvara, ziua Echinocțiului e de sărbătorit ca sărbătoare închinînd-o LUI. Și naturii, vieții ce-o trecut peste restricțiile reci și potrivnice ale sezonului oarecum înghețat, reînvierii muncilor agricole. Peste tot unde-i nevoie, frumosul, utilul și binele, naturalul vieții omenești îi dă înainte cu bune și rele, obișnuințele traiului.
Dobîndit în atîta existență pe Pămînt își cere și parcurge firescul de la tinerețe pînă la bătrînețe și chiar moartea, deocamdată. ÎI EL oarecum satisfăcut de felul cum ne preocupăm de morți, doar că-i mai de pus la punct locul SĂU și al nostru cu EL. În viața ce-o străbatem nu oricum ci-n concordanță cu dorința SA către noi toți respectîndu-L, știindu-L bine, crezîndu-L doar pe EL.
Și cu noi alăturea, de ce-i bun și corect de continuat viața, cunoscînd ceea ce ni se dă voie cu EL și Lumea LUI împreună să dăinuim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu