Deci se dorește despărțirea oarecum a obiceiurilor legate deocamdată de cei care ne părăsesc dintre noi vii Pămîntului. Adică bisericile ce-L vor venera pe EL și numai pe EL vor avea un statut definitoriu doar viilor înspre legătura firească cu EL și EL acolo-și va afla locașul. Ce iL vom închina cu toate cele convenite cu EL și Lumea LUI, împreună cu noi ce-L vom îngriji ca să ne fie bine tuturora.
Iar locașurile închinate doar celor trebuincioase la acele momente de durere și-n amintirea celor ce ne lasă, ei fiind sortiți plecării. Definitive dintre noi vii, deci vor fi admise semnele crucii cu semnificația dată doar de moartea admisă deocamdată între noi. Că nu va mai fi multă vreme acest defect de remarcare a vieții cum trebuie pe Pămînt a umanității în desfășurări semețe de bine.
Și aflarea căi de dus cît mai departe vestea omenirii încă tot vii în universul dat și nouă a-l cunoaște cum azi nici nu visăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu