4318..Nedeslușitul.

  EL E Dumnezeu, Atotștiutorul mai puțin cînd e vorba de noi și felul nostru neisprăvit de a ne comporta chiar în preajma SA. Conștienți de consecințe tot nu ne vine mintea la cap și-L încercăm, poate ne merge? poate nu ne vede? și tot așa de cînd lume. Negociem ce nu-i de negociat și EL nu-I sentimental defel, nimica omenesc nu-I a LUI, ci să zicem o vagă corectitudine legată de datoria.
  De a ne face oamenii dați în grija SA de mai de SUS, ceea ce încă doar bănuim și atîta, să ne aducă pe o linie de plutire înspre. Un ce, ce nu-l știm, deocamdată prea cu nasul la purtare și îngînfați de ne scapă Esența printre degete, Datoria de a fi oamenii așa dați, cumsecade. Da cumsecade și mai cum doriți a fi în bine, dar cumsecade în primul rînd, omenoși și cu EL.
  Mereu în gînd, că-I sîntem datori și nimica nu facem fără de EL, E Părintele, Responsabilul Ceresc, Nedeslușitul mai defel încă.