Ni se reproșează de către netrebnici că ne limităm unii mai altfel doar la a fi omenoși, în virtutea închegării unei familii. Și cam de celelalte împliniri umane, ce-s legate de preocupări de diferite feluri, înălțătoare unele, ori spre desăvîrșiri. Ce ne edifică trăiri ce li se par nevolnicilor mai dihai decît simplitatea unei familii închegate, îndreptățite a fi cu EL.
Cît se poate, că-i încă aprig cernută posibilităților de a-I fi pe aproape, nu-i voie încă, ne tot încearcă de ne ținem tari a-I fi cu EL. Ori ba și atunci ne merge ca la spînzurați dar asta e, așa ni-i datul deocamdată și trebuie să-i facem față cît mai omenește în bine doar. Între noi, natură și de EL cît ne țin puterile nesupărîndu-L, afla-vom asta după cum ne merge nouă și apropiaților.
Deci oglinda vieții ce o ducem și dăm din ea, e felul cum primim a ne tot duce o existență acătării ori ba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu