Ne pare tare grea, la unii despărțirea de cei ce se tot duc dintre noi vii, dar există un dar, trebuie să-i respectăm de-și doresc acea plecare. Din considerente ce numai ei însăși le știu și EL și urmările-s cele aflate-n timp de noi pămîntenii, urmîndu-le. Cu temei ori ba, depinzînd de foarte mulți factori, eu știindu-i pe înaintații mei cît de bine mi s-o permis, le-am urmat părerile de rău.
Și toate cele cîte le-am simțit atunci, chiar de unii mai apropiați cu destul de întîrziată reacție de vădită zdruncinare sufletească. Că nu era vremea simțirilor profunde la comanda aceea a trecerii în neființă, mulțumit atunci pe deplin de conștiința împăcată. Cu care cei ce plecară s-au tot dus fără întoarcerea ce nu ni-i la îndemînă niciodată și-i firesc a ne îngriji din vreme a ști cu toții.
Pregătiți a fi, e tare greu de nu-I ești aproape măcar atunci la spartul tîgului cu viața și pășirea spre tărîmul celălalt neștiut. De cei nepregătiți, că ar fi de dorit apropiindu-te de EL să-L urmezi fără tăgadă în liniștea obligatori dincolo de aici chiar împăcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu