4315..De pomană.

  Cînd netrebnicii reușesc să-i ademenească pe cîți naivi, prostiți în ultimă instanță de cîștiguri prin necinste. Ce-și închipuie că nu-s regulile bune și pentru ei, ci doar pentru fraierii la grămadă ce îndură verzi și uscate pînă nu mai pot. Dar tot degeaba că nu li s-o umplut paharul răbdării, așa-i cu noi de pe aici și nu numai pînă la o adică ce n-o simțim așa cum vrem.
  Ci-n decurs de alte vremi ce le vom afla cînd se vor coace Undeva și atunci poate ne vom și reveni cumsecade a fi pe de-a-ntregul. Astfel unul ca Ghe. Popescu mare vedetă pe muncă cinstită în fotbal odată, acuma la zdup că o încălcat regulile bunului-simț și ale dreptății între oameni. Crezîndu-se invulnerabil o vreme, că l-o ajuns ca și pe gașca de nerozi ce-o întregește acuma, unii nedemni și cîți alți hoți pe alte planuri.
  Doresc reabilitarea prostiei unui nume cu renume, dar pătat și pătat e drept să rămîie, învățîndu-ne minte că nu-i de glumit cu omenia. Și-i de respecta și apărat cu mari prețuri ca să fim prețuiți între toți, că altfel nu-i mare brînză de ești un om acolo de pomană.