4315..De pomană.

  Cînd netrebnicii reușesc să-i ademenească pe cîți naivi, prostiți în ultimă instanță de cîștiguri prin necinste. Ce-și închipuie că nu-s regulile bune și pentru ei, ci doar pentru fraierii la grămadă ce îndură verzi și uscate pînă nu mai pot. Dar tot degeaba că nu li s-o umplut paharul răbdării, așa-i cu noi de pe aici și nu numai pînă la o adică ce n-o simțim așa cum vrem.
  Ci-n decurs de alte vremi ce le vom afla cînd se vor coace Undeva și atunci poate ne vom și reveni cumsecade a fi pe de-a-ntregul. Astfel unul ca Ghe. Popescu mare vedetă pe muncă cinstită în fotbal odată, acuma la zdup că o încălcat regulile bunului-simț și ale dreptății între oameni. Crezîndu-se invulnerabil o vreme, că l-o ajuns ca și pe gașca de nerozi ce-o întregește acuma, unii nedemni și cîți alți hoți pe alte planuri.
  Doresc reabilitarea prostiei unui nume cu renume, dar pătat și pătat e drept să rămîie, învățîndu-ne minte că nu-i de glumit cu omenia. Și-i de respecta și apărat cu mari prețuri ca să fim prețuiți între toți, că altfel nu-i mare brînză de ești un om acolo de pomană.

4227..Mai ales.

  Nu sîntem dați pe Terra să viețuim de unii singuri niciodată, ci împreună cu sexul opus de la vremea fructelor coapte. Bune de o viață în dezvoltare completă, corectă, nu anapoda cum e cam peste tot azi și trebuie de urgență înlăturată. Conform cerințelor SALE date din vechime, conformîndu-ne datului, firescului uman, demn și acătării.
  Deci căsătoriți-vă oameni buni, împreunați-vă și dați naștere la prunci de care răspundeți cît trăiți, a-I fi și voi și ei în față. Conformîndu-vă directivelor CER-ești ce vi-s cunoscute, de nu căutați grabnic a le ști și aplica întocmai fără tăgadă. Să amintesc că ni-i viața dată cu priință s-o tot ducem adică să înflorim și maturitatea și bătrînețile să ne fie frumoase.
  Îndestulătoare, altfel e bai mare, demonstrînd că degeaba sîntem dați fără folos pe aicea, rateu și pentru noi dar mai ales pentru EL.

4017...Cum ni-o fost dată.

  Friți-vă oameni tineri de a nu asculta de părinți în cele bune, umane, firești. Morale și de EL cu respectul și cuviința necesară CER-ului, că vă costă altfel. În timp veți da socoteală, mirîndu-vă de ce vi se petrec în necazuri și supărări. Și chiar moarte prematură, aici și părinților li se dă peste nas, cel puțin, că nu au știut. Ce trebuie, că-n caz că nu mai pot fi ascultați să-I ceară LUI ajutorul.
  Și-l vor primi, aflîndu-se scăpați o vreme de îndatoririle de părinte, ținînd legătura cu EL. Vor afla ce trebuie mai departe mereu în conlucrarea firească nouă cu EL mereu. În astă lume nu de izbeliște, ci-n convenită viață pe viață și mai puțin pe moarte. De-L ascultăm și ne dăm la calea dată dintotdeauna, dar amarnică vreme ne știută acătării și nici acuma încă.
  Încă o țîră de vreme, cît va socoti doar EL de întoarcere la cele necesare vieții, cum ni-o fost dată.

3682..O refacere a pierdutelor legături, mai ca lumea

  Sînt nenumărate modele de societăți prin lumea de azi, care mai de care se crede mai bună. Doar acelei populații, ne fiind interesată cred prea tare de altele, ce n-o privesc, cred. Deci îndreptarea, dreptatea și nedreptatea-s la cheremul guvernării respective-i țării date. Și chiar despre EL, ori nu tot acelei societăți cum o taie capul e rezolvată ori nu chestiunea.
  Nu e etalonul trebuincios nicăieri prin lumea de azi, e de privit dinafara intereselor fiecăruia. Deci o legătură din afara lumii, doar EL și lumea SA, ce ne-o creeat, că și așa se amestecă. De vrem ori nu, tot EL ne conduce după cum vrea, într-o perioadă dată avem să aflăm cîte trebuiesc. E de dorit o refacere a pierdutelor legături, mai ca lumea, între CER și Pămînt.
  Independent de SUS ne va înștiința și vom cunoaște și noi altele ce ne privesc și nu le știm.

3613..Îs minuni ale tale în devenire

  Nu ne privesc minunile în sine, nu le acceptăm, nu ne interesează ne vedem de ale noastre treburi fiecare. Cum îi e calea dată, știută urmată după felul nostru în societatea ce o formăm. Cu bune și rele, trăind printre oameni ca oamenii, poate nu suficient de morali și buni. Dar nu ni se reproșează nimica, e normal cum viețuim între ceilalți.
  Ne știm lungul nasului și nu ni-l depășim niciodată noi și familia noastră. Dar i-a încercă ca probă, doar o vreme limitată, să te porți civilizat, poate nu știi, dar mai bun. Cu oricine, atent și cu încredere în oricite, ajutînd mai frecvent decît ți-i normal. Săritor în ajutorul nevoiașilor, chiar de nu ți se cere, dar constați și nu aștepta mulțumiri.
  În scurt timp vei constata ce minunată viață dăruiești prin faptele tale celorlalți. Și te vei simți minunat și împlinit cum nu ai fost niciodată poate, îs minuni ale tale în devenire.

3151.Conlucrînd la îndepărtarea de țelul nostru normal, firesc de oameni adevărați

  Nedreptatea își racolează neputincioșii îndreptărilor utile și bune, din care face netrebnici. De care beneficiază cu succes în înstrăinarea de EL și noi, pe calea fărădelegilor. Asupririi bunului-simț și înlăturarea dreptății dintre noi toți, cîți om mai fi cumsecade. Cu afirmații bombastice, minciuna la mare căutare, înfololită să nu-i dai de urmă.
  Aflîndu-i menirea rea, de izbeliște a omenirii, în derizoriu și urîte fudule comportări. Cinstea-i înlăturată dintre oameni, cu oarecare inteligență, imoralitatea-i bîntuie pe neisprăviți. Cînd educația bună e de mîntuială și negativitatea virtute e, de elogiat minciuna în toate aspectele ei. Conlucrînd la îndepărtarea de țelul nostru normal, firesc de oameni adevărați.
  În spiritul dreptății, al binelui și moralității cunoscîndu-L cît ne putem permite. Încă destul de îndepărtați de năzuințele SALE în colaborarea cu noi și EL din CER. Și altele necesare îndreptării cumsecade în timp de aflat.

3072.Forțelor negative, dar îs după un consemn totuși

  Căutăm afirmarea continuu cît sîntem pe Pămînt vii, lupta și munca pentru realizări deosebite. Bune și utile de nu și frumoase, desăvîrșite ce ne ridică între ceilalți, dar nu-i destul. Sîntem la cheremul altor influențe exterioare nouă ce ne domină, de vrem ori nu. Fac cu noi încet, încet ce vor, în condițiile că nu-L știm bine și nu-L urmăm corect.
  Chiar și așa sînt destule încercări de trecut, dar îs mai domoale, supuse LUI, totuși. Sub umbrela SA, ni-i mai ușoară viața, de nu în bătaia potrivnicilor ce ne înconjoară. Nu-i chip bine de trăit, ci eșuăm lesne, ratîndu-ne viața, degeaba încercare. Depinzînd și de noi înșine de ne știm a orienta și îndrumarea contează să nu ne greșim calea.
  Forțele potrivnice vieții în general și a omenirii în particular, îs denumite în popor în fel și chip. Diavoli, draci, necurați(îi greșit că necurați-s morții noștri și ai naturii), se poate să nu fie chiar corecte. Metodele lor, forțelor negative, dar îs după un consemn totuși de SUS.

2779.Aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu

  Că-n copilărie și-n tinerețea timpurie se pun bazele bune, demne ale omului. Că-s destule piedici ulterioare, ce te pot înstrîmba definitiv, da-i adevărat. Dar aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu, urîtului să te stăpîneacă și cu-n pic de atenție. Și îndrumare te poți menține mereu treaz de nepăsarea lumii în derivă rea. Complăcîndu-te unei alte vieții în aflare corectă și cu EL definitiv scăpat.
  Ceea ce-i un cîștig enorm și de păstrat cumsecade să-I fim, nepărăsiți, ci-n cale bună. Ocrotiți de EL și ocolit de nevoi, conviețuind în lume neștiuți o vreme. Pînă ne va înștiința că-i cale liberă aflării SALE corecte pentru toți. Fără discriminare, ci cu îndrumare la drumul mare, știind fiecare că-I un Dumnezeu Unic. Și Indivizibil, fără fii de prin lumea oamenilor vreodată, ci doar din CER-uri.
  Și atîta amar de vreme uitat și discreditat, de nedreptatea LUI și a nostră. Încet și sigur pe cale de dispariție și însănătoșire a lumii oamenilor cum trebuie definitiv. Cu EL alăturea și irevocabil ne vom schimba dezvoltării programate în CER.

2576.Să-I căutăm sprijinul și-L vom afla, E greu

  Viața-i de basm și de vis și zilele și serile și nopțile, ca și dimineața cu ale ei bune și de perspectivă. De sîntem singuri, singuri să-I căutăm sprijinul și-L vom afla, E greu de zis ce și cum fiecare cum va putea. În fața SA nu-i regulă, e greu noi cu ale noastre nedrepte și slute între noi ba și în fața LUI. Ne închipuim vrute și nevrute, e dificil să-I intrăm în voie, multe-s năzuințe vechi și noi.
  Apăsătoare-i e neputința de a fi cum trebuie, nici nu ne dăm seama în așa lume cum e corect să fim. Exemplele adevărate nu-s în față, ci undeva dosite de nedreptate, ce singuri o înfăptuim. Că de reușim cu chiu cu vai să ne îndreptăm cumsecade să fim, e de a ne bucura. Prin diferite feluri, atrăgînd atenția asupra noastră că am reușit, că am învins neputința.
  Strigătul de triumf, e o schimbare, culme a străduințelor de tot felul pînă am reușit. Nu avem la îndemînă prea suficiente  metode de îndeplinirea chemării de îmbrățișat. Limitați de orice-i omenește și încă neumblata desăvîrșire de cum se impune a fi.

2441.Plătim peșin, vai de steaua nostră de neștiutori

  Da obțiuni avem, dar de le-am ști pe cele bune și să ne ferim de cele rele și urîte. Ar fi o socoteală, dar așa ne luăm după cîte influențe și-I greșim LUI și nouă și altora. Și la o adică scadența și plătim peșin, vai de steaua nostră de neștiutori. Și neștiutori rămînem și-n fața reacțiilor nepotrivite ale altora, mai nedrepți ca noi. Totuși de le facem bine și util ceva, să nu  așteptăm  mulțumire, ci să ne vedem de noi.
  Că-n zări străine îs altfel de năzuințe de mai bine, util și frumos, fără milă, frică și dorințe, fără dragoste și ură. O fi, la noi deocamdată EL ne dorește să fim miloși și să ne întrajutorăm cum putem. Dorințe de mai bine să avem și-n relațiile interumane de asemenea cumsecade totuși. Teama în limitele normalului, de EL și să fim cum e cerința de SUS și teama ne-o controlăm.
  Dragostea și dorințele în general îs lucruri ce ni le permite EL, între noi. Și față de EL de sîntem capabili, cum trebuie. Da ura și răul să nu le avem parteneri de viață niciodată, asta nici EL nu le vrea între noi.

1798.Făuritori de bine, util și frumos și-nspre EL ceva

   Să nu se spună că am trăit degeaba, să se cunoască ceva în urma nostră. De obicei realizări materiale, bune și ele, de-s folositoare omului înspre bine. Deci să nu fim turiști, ci făuritori de bine, util și frumos. Și de reușim și înspre EL să înfăptuim cîte ceva, spre aflatea oamenilor e  și mai și.
   Ființa om, creație materială cu gîndire și spirit de legătură cu Totul și invers. De se învrednicește în bine și-n aflarea SA corectă, pentru a fi bine primit oriunde. De regulă nu pe Pămînt, cu toate că și aicea-i ceva simțit, inexplicabil încă.
   Condiția de om bazată pe foame, frică și eros e săracă și nedreaptă, principala era legătura cu EL. Ce o tot evităm a aminti, parcă ne-ar fi rușine cu Divinitatea, consider, că-i neputință. Necunoaștere deplină ce se va îmbogăți și va prisosi cît de curînd.
   Totuși omu-i  conștient de ceva ce-i lipsește și tot caută, scormonește, nu se lasă. Nu-i suficientă căutarea, e necesară și îndreptarea cerută de SUS, ca o condiție. Ca și cînd am promova într-o clasă superioară, examenul de trecere, de intrare. E unul poate consideră unii umilitor, de ar fi în fața a ființe inferioare nouă. Dar e în fața SA, cea mai desăvîrșită formă a existenței universale.
   Și din cauză că n-o știm defel, ne și eschivăm de o vreme a o cunoaște. Și-i rău și-i o neputință plătită greu dintotdeauna.